Cine este un lider care serveşte? (UNIVERSITATEA POPULARĂ)

UNIVERSITATEA POPULARĂ

Cine este un lider care serveşte?

Expunere după Robert K. Greenleaf „The Servant as Leader” (Slujitorul ca lider)

• Slujitorul ca lider este o expresie contradictorie, oximoronică. (În continuare – şi SL)
• Combinând cei doi termeni în aparenţă contradictorii, Greanleef ne invită să reconsiderăm însăşi noţiunea de lider.
• Aşadar, Servitorul ca Lider, nu invers, Liderul ca Servitor.

1. 1. A servi pe alţii. Condiţia de slujitor ca lider începe atunci când liderul îşi asumă poziţia de slujitor în interacţiunea lui cu adepţii.  Ea se naşte din dorinţa fundamentală de a-i ajuta întâi pe alţii.  Motivaţia şi scopul primar este să încurajeze importanţa (forţa, măreţia) în alţii.
2. 2. Abordarea holistică a muncii. Adică abordare totală, complexă a muncii. Asta determină organizaţiile să regândească relaţiile care există între oameni, organizaţie şi societate în ansamblu.
3. 3. A promova ideea de comunitate. Doar promovând printre adepţi ideea de interese, scopuri comune demne de urmat, o organizaţie poate să-şi atingă obiectivele.
4. 4. A împărtăşi puterea în procesul decizional. Cheia succesului constă în cultivarea calităţilor, talentelor de slujitor ca lider în alţii. Prin alimentarea unei atmosfere participative, de încredere şi încurajare a adepţilor, un lider creează o organizaţie mult mai motivată şi de succes. Liderii îi îndeamnă pe alţii să acţioneze nu prin concentrarea puterii pe care o au, ci delegând-o altora. Adepţii exemplari sunt produsul delegării responsabilităţilor în luarea deciziilor. (Piramida inversată).

Un adevărat SL este cel care se ghidează de o etică solidă, are principii şi valori morale, se preocupă mai puţin de sine, e orientat asupra altora. Calităţile personale prevalează asupra abilităţilor tehnice.

1. 1. A asculta – un instrument-cheie în comunicare, care arată respectul pentru alţii. Numai un lider adevărat răspunde în mod automat la orice problemă prin a asculta mai întâi.
2. 2. Empatie (identificare prin trăire cu altă persoană) – abilitatea de a proiecta mintal starea altora, de a-i înţelege. Un slujitor întotdeauna înţelege, niciodată nu respinge, îi acceptă pe adepţi aşa cum sunt.
3. 3. A vindeca – a găsi şi a sprijini în alţii felul lor de a fi, împărtăşit de aceştia.
4. 4. Înţelegere, calitatea de a-şi da seama – fără asta oportunităţile de lider sunt ratate.
5. Persuasiune (convingere) – un lider eficient construieşte consensul grupului prin convingerea delicată, binevoitoare, dar clară şi persistentă (repetată, stăruitoare), şi nu obţine ascultarea grupului de pe poziţie de forţă.  Relaţia trebuie să fie mai curând creativă decât de constrângere, coercitivă. Liderul exercită mai curând puterea personală decât cea care decurge din poziţia pe care o ocupă pentru a-şi influenţa adepţii şi pentru a atinge obiectivele organizaţiei.
6. Conceptualizare – liderul poate concepe, imagina şi exprima soluţii pentru nişte probleme care nu există la suprafaţă. Adică, dispune de imaginaţie, creativitate, capacitatea de a gândi abstract, a conceptualiza, a sintetiza.
7. Previziune – liderul poate prevedea, nu bănui sau ghici ce se poate întâmpla.
8. Darul de a conduce – el se referă nu doar la relaţia cu adepţii din interiorul organizaţiei, dar şi la organizaţie în ansamblu şi la impactul sau relaţia ei cu întreaga societate.
9. Angajament pentru creşterea altora – liderul trebuie să manifeste apreciere şi să încurajeze mereu pe alţii.

10.  A construi o comunitate – liderul ştie cum să cultive relaţia de comuniune.

20 de calităţi sau caracteristici ale unui lider (după Russel şi Stone)

Calităţi funcţionale:

1.Viziune

2.Onestitate

3.Integritate

4. Încredere

5. Servire

6. Modelare

7. Pionerat

8. Preţuire

9. Împuternicire

Calităţi suplimentare:

10. Comunicare

11. Credibilitate

12. Competenţă

13. Administrare (Stewardship)

14. Vizibilitate

15. Influenţă

16. Persuasiune (darul de a convinge)

17. Darul de a asculta

18. Talentul de a încuraja

19. Darul de a învăţa

20. Capacitatea de a delega

• În faţa unei situaţii care îl nemulţumeşte, un tânăr nu trebuie să se limiteze doar la critici. El trebuie să se întrebe: „Ce pot face EU cu asta?”
• Motivarea liderului, adică sursa internă care îl mişcă, mobilul interior care îl ghidează îl distinge de alţii.
• Valorile personale ale liderului pot fi privite ca surse majore de influenţă, care să determine schimbări.
• SL nu se consideră mai bun decât cei pe care îi conduce.
• Criticismul îşi are locul său, dar ca preocupare totală el este steril. În timpuri de criză pericolul e să se dea prea multă ascultare analiştilor şi prea puţină ascultare actorilor politici.
• A servi şi a conduce e mai mult un concept bazat pe intuiţie.
• SL înţelege nevoile spirituale şi economice ale adepţilor.
• SL furnizează mai multă siguranţă şi stabilitate psihologică, creează un sol etic şi moral pentru adepţi.
• SL alimentează persoanele din jurul lui cu combustie spirituală de care aceştia au nevoie.
• SL se îngrijeşte de fortificarea şi dezvoltarea personală a fiecăruia.
• SL – o nouă paradigmă, care ia act de nevoile adepţilor; cultura corporativă este influenţată de credinţele, valorile şi acţiunile liderului. Un lider inspirat, puternic spiritual, este calea cea mai directă spre un loc de muncă satisfăcător sub aspect spiritual şi, implicit, mai productiv.
• SL este cel care are necesitatea firească de a servi, mai întâi de a servi. 
• SL ştie că trebuie servite cele mai înalte priorităţi ale altora.
• Esenţa SL -  să meargă înainte şi să arate calea – derivă dintr-o inspiraţie deosebită.
• Altminteri de ce cineva ar accepta să fie condus de altcineva decât dacă acesta ştie mai bine încotro e mai bine să te îndrepţi (SL arată direcţia).
• SL spune: „Eu voi merge! Haideţi cu mine!” El iniţiază, promovează idei şi structuri şi îşi asumă riscul pentru un eventual eşec, dar şi şansa unui posibil câştig.
• El spune: „Eu voi merge! Urmaţi-mă!” atunci când ştie că drumul este incert, chiar periculos. El are încredere în cei care merg împreună cu el.

CE ÎNCERCI SĂ FACI?

Semnul distinctiv al unui lider – el arată direcţia.

• Aşa cum el conduce, el întotdeauna are un scop.
• E vorba de un scop care poate fi atins doar prin consensul unui grup.
• El ştie mereu despre ce este vorba şi poate să articuleze asta pentru oricine are îndoieli.
• Prin afirmarea şi reafirmarea scopului, liderul dă certitudine şi obiectivism şi altora care poate au greutăţi în a-l atinge pe cont propriu.
• Scopul are aici un sens specific de obiectiv superior, de vis mare, concept vizionar, ceva ce o persoană obişnuită abordează, dar niciodată nu atinge
• Scopul e ceva ce nu este tangibil, ceva pentru ce merită să lupţi, să te mişti spre el, ceva ce devine.
• Scopul e  ceva afirmat în aşa fel, încât excită imaginaţia şi provoacă oamenii să lucreze pentru ceva ce ei încă nu ştiu să facă, ceva de ce ei ar fi mândri în momentul când îl ating.
• Orice realizare începe cu un scop. Dar nu orice scop şi nu declarat de oricine.
• Cel care proclamă un scop trebuie să inspire încredere, mai ales dacă e vorba de un înalt grad de risc sau un scop vizionar. Asta deoarece celor care îl urmează li se cere să-şi asume aceleaşi riscuri, alături de lideri.
• Un lider nu inspiră încredere decât dacă cineva are încredere în valorile lui şi în competenţa lui  (inclusiv capacitata de a judeca), decât dacă acesta are un spirit puternic, în stare să sprijine anevoioasa cale spre scop.
• Nimic deosebit nu se poate întâmpla în lipsa unui vis, în lipsa a ceva măreţ ce ar trebui să se întâmple, adică a unui vis măreţ.
• În spatele oricărei mai realizări stă un mare visător cu vise mari. Visătorul transformă visul în realitate. Dar visul este cel care trebuie să fie prezent primul.

A ASCULTA ŞI A ÎNŢELEGE

• SL răspunde la orice problemă în mod automat prin a asculta mai întâi.
• SL are nevoie de o disciplină specială pentru a învăţa să asculte.
• Îndemânarea de a asculta fortifică vigoarea oamenilor.
• Cel mai bun test în comunicare este să ne întrebăm dacă într-adevăr  ascultăm.
• Din rugăciunea Sf. Francisc: „Doamne, îngăduie ca eu să nu urmăresc aşa de mult să fiu înţeles, cât să înţeleg”.

LIMBAJUL ŞI IMAGINAŢIA

• Nimic nu are sens înainte de a fi legat de experienţa ascultătorului.
• Liderul trebuie să aibă abilitatea de a determina ascultătorul să facă un salt al imaginaţiei. Arta comunicării constă în a spune exact atât cât trebuie pentru a determina acest salt. Multe încercări de a comunica eşuează deoarece vorbitorul spune prea mult.

RETRAGERE – A GĂSI ELEMENTUL OPTIM AL CIUVA

Abilitatea de a atrage şi a reorienta pe cineva, chiar şi pentru un moment, presupune că cineva a învăţat arta de a selecta ce e mai important de ce e mai puţin important – şi ce e important de ce e urgent – şi a se îngriji de ce e mai important.

ACCEPTARE ŞI EMPATIE

• A accepta – a recepţiona ce ţi se oferă, cu aprobare, satisfacţie şi consimţământ.
• Empatie – este proiecţia imaginară a simţirii cuiva în sufletul altcuiva.
• Noţiunea opusă celor două este cuvântul respingere, aică refuzul de a auzi sau a primi.
• SL mereu acceptă şi manifestă empatie, niciodată nu respinge.
• E ca în familie: nimeni niciodată nu poate fi respins.
• Acceptarea unei persoane presupune toleranţă faţă de imperfecţiune.
• Oricine ar putea conduce nişte oameni perfecţi. Dar oameni perfecţi nu există.
• Chiar şi un om imatur, stângaci, prost sau leneş e capabil să manifeste o dedicaţie majoră dacă este condus cu înţelepciune.
• Mulţi oameni se descalifică în calitate de conducători deoarece ei nu pot lucra cu oamenii aşa cum sunt aceştia, imperfecţi.
• Secretul construcţiei unei organizaţii constă în abilitatea liderului de a-şi ridica coechipierii la nivelul la care altfel  ei înşişi niciodată nu ar fi ajuns.
• Oamenii se ridică mult mai sus atunci când cei care îi conduc îi înţeleg şi îi acceptă aşa cum sunt ei, chiar dacă performanţele lor sunt judecate critic pronind de la faptul ce ar fi ei stare să facă.
• Liderii care manifestă înţelegere şi îi acceptă pe de-a`întregul pe cei care merg împreună cu ei au şanse mult mai mari să se bucure de încredere.

A CUNOAŞTE NECUNOSCUTUL –

DINCOLO DE RAŢIONALITATEA CONŞTIENTĂ

• Condiţia de lider impune anumite cerinţe intelectuale care nu pot fi măsurate în ratinguri ale inteligenţei academice. Cele două lucruri nu se exclud reciproc, dar sunt lucruri diferite.
• Liderii au nevoie de două abilităţi intelectuale care de obicei nu sunt evaluate pe căi academice: el trebuie să aibă un simţ al necunoscutului şi să fie în stare să prevadă neprevăzutul. (Clarviziune). Liderul ştie asemenea lucruri şi prevede asemenea lucruri care  pentru cei pe care îi conduce nu sunt cunoscute sau prevăzute atât de clar. Anume asta îl plasează în frunte, în face să arate calea.
• În practică, dacă vei aştepta să ai întreaga informaţie ca să iei o decizie bună, asta nu se va întâmpla niciodată. Niciodată nu vei avea 100% de informaţie, necesară pentru a lua o decizie bună, indiferent de faptul cât timp vei aştepta. Aici e o dilemă teribilă pentru cel care e ezitant în luarea deciziilor. (Fii clarvăzător, curajos şi hotărât.)
• Lacuna de informare poate fi depăşită prin intuiţie şi hotărâre.

PREVIZIUNEA – ETICA CENTRALĂ  A LIDERULUI

• Noţiunea de acum înseamnă în accepţia liderului chiar acum.
• Previziunea este mai bună decât ghicitul mediului despre ce urmează să se întâmple cândva în viitor.  Asta începe cu starea de spirit despre acum. Omul prevăzător are mentalitatea mediei mobile în care trecutul, prezentul şi viitorul sunt una, adunate laolaltă şi mişcându-se ca ticăitul ceasului. Acest proces este unul continuu.
• Forma unor viitoare evenimente poate fi calculată cu datele care arată trendul.  
• Un om prudent este cel care gândeşte despre „acum” ca la un concept în mişcare, în care trecutul, momentul prezent şi viitorul reprezintă o unitate organică.  Asta cere să trăieşti într-un anume ritm care încurajează un înalt grad de intuiţie asupra întregului diapazon de evenimente din trecutul indefinit, prin momentul prezent, spre un viitor indefinit. Asta reprezintă dinamica structurală a liderului.
• A trăi în acest stil este parţial o chestiune de credinţă.
• Previziunea conduce liderul. Fără asta el nu mai e lider, ci doar reacţionează la evenimentele imediate.

STAREA DE VEGHE ŞI PERCEPŢIA

• Când cineva veghează, este conştient, atunci există mai multă vigilenţă, stare de alertă, un contact mai intens cu situaţia imediată.
• Asta permite să întâmpini cu calm situaţii de stres şi incertitudine.
• Cultivarea stării de veghe oferă temelia necesară pentru detaşare, abilitatea de a înfrunta pericole, ameninţări şi alarme.
• Stare de veghe nu dă consolare, dimpotrivă. Ea deranjează şi te ţine deşteptat. Un lider adevărat are o stare de veghe acută şi se simte deranjat în mod rezonabil. El nu este un căutător de consolare. El are propria seninătate interioară.
• Un lider trebui să aibă o armură de încredere în înfruntarea necunoscutului, mult mai mult decât cei care îi acceptă rolul de lider. E vorba în parte de anticipare şi pregătire, dar şi de o încredere fermă că în  situaţiile de viaţă stresante cineva ştie să se stăpânească de o manieră care îi permite să opereze în mod creativ.

PERSUASIUNEA

• Liderismul practicat cu ajutorul persuasiunii are virtutea  de a putea aduce schimbări prin a convinge, nu prin a constrânge.

O ACŢIUNE FĂCUTĂ LA TIMP – CALEA CARE PERMITE SĂ FIE REALIZATE LUCRURI  MARI

CONCEPTUALIZAREA – PRIMUL TALENT AL LIDERULUI

COMUNIUNEA – O DEPRINDERE PIERDUTĂ ÎN TIMPURILE NOASTRE

PUTEREA ŞI AUTORITAEA – FORŢA ŞI SLĂBICIUNEA

AICI, NU ACOLO

• SL vede orice problemă din lume ca fiind aici, – în el – nu acolo. Iată un concept dificil pentru omul modern.
• La fel e cu bucuria. Ea este în interior, ea este generată înăuntru. Ea nu este înafară şi adusă înăuntru. Asta e pentru cei care acceptă lumea aşa cum e, parţial bună, parţial rea, şi care se identifică cu partea bună prin a adăuga o mică insulă de seninătate la ea.

CINE E DUŞMANUL?

• Nu lumea rea. Nu lumea proastă. Nu lumea apatică. Nu „sistemul”. Nu protestatarii, nu perturbatorii, nu revoluţionarii, nu reacţionarii. O societate mai bună va veni, dacă va veni, cu o mulţime din aceştia.  Putem  lichida contravenienţele,  altera sau  distruge sistemul, dar în mai puţin de o generaţie toţi aceştia vor reveni. Nu este în natura lucrurilor ca o societate să poată fi curăţată odată şi pentru totdeauna în conformitate cu un plan ideal. O societate sănătoasă, ca un corp sănătos, nu este cea care administrează mai multe medicamente. Ci este cea în care forţa internă de generare a sănătăţii este în cea mai bună formă.
• Inamicul real este gândirea câlţoasă a unei părţi de oameni buni, inteligenţi, de viaţă şi eşecul lor de a conduce, dar şi de a urma SL. Sunt prea mulţi cei care se postează în rolul de critici şi experţi. Sunt prea mulţi intelectuali care bat apa în piuă, prea mulţi „retraşi” în cercetare. Dar prea puţini sunt  pregătiţi să manifeste dorinţa de a-şi asuma un puternic şi înalt risc de a se pune pe treabă prin construirea unor instituţii mai bune într-o lume imperfectă, există prea puţină dispoziţie de a vedea că „problema” este aici, nu acolo. (Incapacitatea de a-şi asuma responsabilităţi şi tentaţia de a da vina pe alţii pentru toate  problemele.)
• Pe scurt, duşmanul e un conducător care are vocaţia şi potenţialul de a conduce, dar nu o face,  sau care alege să îl urmeze pe un lider care nu serveşte. Astfel, suferă ei, suferă societatea şi  poate fi la fel şi în viitor.

IMPLICAREA

• Mai mulţi oameni, care îşi arată integritatea prin multiple şi variate contribuţii, fac societatea mai bună.  Slujitorii capabili, care au potenţialul de a conduce, trebuie să conducă; merită să fie urmaţi doar SL. Nimic altceva nu contează dacă asta nu se întâmplă.
• Singura cale de a schimba o societate (sau cel puţin de a face să pornească procesul) este de a produce oameni, destui oameni care vor schimba-o (sau cel puţin ar face să pornească procesul). The only way to change a society (or just make it to go) is to produce people, enough people,  who will change it (or make it go.).

• Îmi pasă!, îmi asum răspunderea!, eu risc!, mă apuc!

• AI UN VIS? VREI SĂ-L REALIZEZI? PERFECT! TREZEŞTE-TE, RĂSUFLECĂ-ŢI MÂNECILE ŞI APUCĂ-TE DE TREABĂ!

• ATUNCI CÂND ESTE NEVOIE SĂ FAC ŞI EU CEVA, NU VOI SPUNE NICICÂND „VOI ÎNCERCA”, CI DOAR „EU VOI FACE ASTA!”. ! (Doar aşa, ca să nu am căi de retragere onorabilă pentru neîndeplinirea promisiunii).

SL ARE UN EXEMPLU SUPERIOR, PERFECT,  DE CARE SE CĂLĂUZEŞTE TOATĂ VIAŢA – IISUS HRISTOS.

DE LA EL ÎNVĂŢĂM, LA EL NE RAPORTĂM, DE EL NE SPRIJINIM, CU EL SUNTEM PUTERNICI, RESPONSABILI, INVINCIBILI, MEREU PLINI DE ELAN ŞI FORŢĂ.

Aşa să ne ajute Dumnezeu.

Iurie Roşca

2.12.11