Cum să dezvoltăm atitudinea de învingător. (UNIVERSITATEA POPULARĂ)

UNIVERSITATEA POPULARĂ
Seminar pentru cursanţii din Noua Generaţie
Obiectul de studiu: LIDERUL CARE SERVEŞTE
Tema: ATITUDINEA
Vorbitor: Iurie Roşca
(Cum să dezvoltăm atitudinea de învingător. După John C. Maxwell)
I.IMPACTUL ATITUDINII
Talentul nu e suficient
Pentru a obţine succesul unei echipe talentul e necesar, dar nu e suficient.
Ce este Atitudinea:
• Sinele nostru adevărat.
• Rădăcinile ei sunt în interior, iar efectele sunt în exterior.
• Prietenul nostu cel mai bun sau duşmanul nostru cel mai rău.
• Este mult mai onestă şi mult mai consistentă decât cuvintele noastre.
• O privire în exterior bazată pe experienţa noastră anterioară.
• Este ceea ce atrage oamenii sau îi respinge.
• Niciodată nu este satisfăcută înainte să fie exprimată.
• Este bibliotecarul (depozitarul) trecutului nostru.
• Este vorbitorul (speakerul, expresia) prezentului nostru.
• Este profetul viitorului nostru.
Atitudinea bună în sânul unei echipe de jucători nu garantează succesul echipei, daratitudinea rea garantează eşecul.
1. Atitudinea are puterea să înalţe sau să coboare echipa.
Avantajul învingătorului nu constă în darul nativ, într-un înalt grad de IQ sau în talent. Semnul lui distinctiv este atitudinea, nu aptitudinea. (Denis Waitley, The winner”s Edge). Prea mulţi oameni ignoră acest adevăr. Ei cred că talentul în sine (sau conjugat cu experienţa) e suficient. Dar o mulţime de echipe talentate nu obţin nimic din cauza atitudinii jucătorilor.
Diversele atitudini pot avea impact asupra echipei. Aşa, de exepmlu:
Abilităţi + Atitudini = Rezultatul
Un talent strălucit + Atitudine putredă (infectă) = O echipă proastă
Un talent strălucit + Atitudine proastă = O echipă medie
Un talent strălucit + Atitudine medie = O echipă bună
Un talent strălucit + Atitudine bună = O echipă strălucită
Dacă vrei să obţii rezultate remarcabile, ai nevoie de oameni buni cu talente strălucite şi cu atitudini fantastice. Când atitudinile saltă în sus, la fel creşte şi potenţialul echipei. Când atitudinile decad, echipa îi urmează traseul.
2. O atitudine se transmite atunci când este expusă altora
O serie de lucruri într-o echipă nu sunt contagioase: talentul, experienţa şi dorinţa de a practica. Dar de un lucru puteţi fi siguri: atitudinea este molipsitoare. Atunci când un lider se arată puternic în faţa unor circumstanţe descurajatoare, alţii îi admiră această calitate şi vor să fie ca el. Atunci când un membru al echipei manifestă o atitudine etică în muncă şi începe să aibă rezultate pozitive, alţii îl imită (îi urmează exmplul). Oamenii se inspiră de la coechiperi. Ei au tendinţa să adopte atitudinea celor cu care îşi petrec timpul, pentru a se ridica la nivelul poziţiei, credinţelor şi abordărilor acestora faţă de provocări (probleme, riscuri).
3. Atitudinile proaste se tansmit mai repede decât cele bune
Există un singur lucru mai contagios decât atitudinea bună – atitudinea rea. Din anumite motive multă lume consideră că e grozav să fii negativ. Asta îi face să creeze aparenţa de oameni deştepţi sau importanţi. Dar adevărul e că atitudinea negativă mai degrabă îi face rău decât ajută persoana care o adoptă. Dar face rău şi oamenilor din jurul său.
4. Atitudinea este subiectivă, prin urmare a identifica o atitudine greşită e dificil
• Atitudinea este de fapt ceea ce o persoană reprezintă cu adevărat. Asta se exprimă în faptul cum acţionează acesta (în faptele lui).
• Unul care are o atitudine negativă ar putea să nu facă nimic ilegal sau imoral, dar atitudinea lui ar putea ruina echipa în acelaşi fel.
• Oamenii exteriorizează ceea ce simt în interior.
Iată câteva tipuri de atitudini putrede (infecte) care pot ruina o echipă:
• Atunci când cineva este incapabil să înţeleagă că procedează greşit. Există oameni care nu admiti niciodată că ar greşi. Nimeni nu e perfect, dar cineva care consideră că ar fi, nu face echipă bună. Atitudinea lui greşită va crea mereu conflicte.
• Atunci când cineva eşuează în a ierta.
• Atunci când cineva manifestă gelozie meschină. O atitudine care acţionează împotriva oamenilor este dorinţa de egalitate, care alimentează gelozia meschină(invidia). Din anumite motive, oamenii cu o astfel de atitudine cred că fiecare persoană merită un tratament egal, indiferent de talent, performanţă sau impact. Dar nimic nu poate fi mai departe de adevăr. Fiecare dintre noi este unic şi se manifestă în mod diferit, prin urmare trebuie să fie tratat ca atare.
• Boala de sine. Aceştia dezvoltă o încredere copleşitoare în propria importanţă. Acţiunile lor vădesc o singură pretenţie: „Sunt unic!”. Astfel de atitudini au un singur efect: înfrângerea noastră.
• Spiritul critic. (Criticismul steril și exagerat. Atitudinea celui care vede paiul din ochiul vecinului, dar nu vede bârna din propriul ochi. Poziția negativă a celui care contestă de dragul contestării, ca să se pună în evidență. Efectul e mereu coroziv pentru echipă.) Atunci când cineva din echipă are spirit critic, toată lumea ştie asta, deoarece oricine din echipă poate greşi.
• Dorinţa de a acapara întreaga încredere (simpatie, admiraţie). E similară cu „boala de sine”. Cea mai bună măsură a felului cât de bine am jucat eu este cât de mult am făcut să joace bine coechipii mei.
Cele mai multe dintre atitudinile rele sunt rezultatul egoismului. Atunci când cineva dintre coechiperi îi înjoseşte pe alţii, sabotează munca în echipă ori se pune pe sine în evidenţă ca să fie mai important decât echipa, fii sigur, ai dat peste cineva cu atitudine rea.
5. Atitudinea putredă (infectă), lăsată în voia ei, ruinează totul
Atitudinea rea trebuie să fie exclusă. Altfel vor exista mereu disensiuni, resentimente şi divizări ale echipei. Oameni cu o astfel de atitudine nu se vor retrage niciodată din proprie iniţiativă până când nu vor fi somaţi să o facă. Ei pur şi simplu vor măcina şi ruina echipa cu tot cu potenţialul ei. Dacă pui un măr stricat într-un coş cu mere bune, vei ajunge să ai un coş cu mere stricate. Atitudinile (membrilor echipei) au impact asupra eficienţei liderului.
„Nimic nu poate opri în atingerea scopului său un om cu o atitudine mentală justă(corectă); nimic pe faţa pământului nu poate ajuta un om cu o atitudine mentală greşită” (Thomas Jefferson). Dacă îţi pasă de echipa ta şi eşti hotărât să ajuţi toţi jucătorii, nu ai cum să ignori atitudinile rele (negative).
Cum atitudinea are impact asupra persoanei
Atitudinea ta şi potenţialul tău merg mână în mână.
Atitudinea este un simţ interior exprimat prin comportament. Iată de ce o atitudine poate fi văzută fără să fie spus vre-un cuvânt. Ceea ce se întâmplă înăuntrul nostru va afecta ceea ce întâmplă înafara noastră. O atitudine îndârjită (recalcitrantă) e o boală periculoasă. Asta crează o minte închistată şi un viitor întunecat. Atunci când avem o atitudine pozitivă şi orientată spre creştere, mintea ne înfloreşte şi progresul începe să se desfăşoare.
Atitudinea este cea care determină succesul sau eşecul
Pentru unii atitudinea reprezintă o dificultate în orice oportunitate; pentru alţii ea reprezintăo oportunitate în orice dificultate. Unii se ridică cu o atitudine pozitivă, iar alţii cad cu o perspectivă negativă.
Şapte axiome despre atitudine
1. 1. Atitudinea noastră determină abordarea noastră faţă de viaţă.
Atitudinea noastră ne vorbeşte despre faptul ce aşteptăm noi de la viaţă. Suntem responsabili personal pentru viziunea noastră asupra vieţii. Deseori ni se întâmplă multe lucuri nedorite doar pentru că aşteptăm de la alţii să aducă schimbări, în loc să înţelegem că numai noi înşine suntem responsabili pentru comportamentul nostru.
1. 2. Atitudinea noastră determină relaţiile noastre cu oamenii.
Toată viaţa noastă e marcată de relaţiile noastre cu oamenii, dar a stabili relaţii este dificil. Standford Research Insititute arată că succesul financiar este determinat doar în proporţie de 12,5% de cunoştinţe (competență profesională) şi de 87,5% – de relaţiile cu oamenii. Atunci când atitudinea pe care o avem îi plasează pe alţii în prim-plan, adică noi îi vedem pe alţii ca fiind importanţi, abordarea noastră va reflecta punctul lor de vedere, nu pe al nostru. De obicei persoanele care cresc în interiorul unei organizaţii au o atitudine bună. Nu promovarea îi va da unei astfel de persoane o atitudine de excepţie, ci o atitudine de excepţie va rezulta în promovare.
1. 3. Deseori atituinea noastră este singura difernţă dintre succes şi eşec
Cele mai importante realizări istorice au fost făcute de oameni care au depăşit cu puţinmasa celorlalţi din domeniul lor. Asta poate fi numit principiul unei minime diferenţe. Desigur, aptitudinea este importantă pentru succesul nostru în viaţă. Dar succesul sau eşecul în orice acţiune este determinat mult mai mult de atitudinea mentală şi mult mai puţin de capacitatea mentală. Micile diferenţe de atitudine ale oamenilor determină marile diferenţe în rezultatele pe care le obţin.
1. 4. Atitudinea noastră iniţială faţă de treaba pe care o facem va afectarezultatul final mai mult decât orice altceva. Antrenorii înţeleg bine cât de mult valorează atitudinea justă în sânul echipei înainte ca aceasta să se confrunte cu un adversar puternic. Asta pentru că atitudinea justă de la început îţi asigură victoria de la urmă. Deseori ne facem vinovaţi de a vedea viitoarele provocări ca pe un apus de soare în loc să le vedem ca pe un răsărit de soare, adică al unor noi şi strălucite oportunităţi.
2. 5. Atitudinea noastră poate transforma problemele noastre în binecuvântări.Care e diferenţa între un obstacol şi o oportunitate? Atitudinea noastră faţa de asta.Orice dificultate conține o oportunitate şi orice oportunitate conține o dificultate. …Viaţa e ca o piatră de moară. Ea te macină sau te cizelează (te lustruieşte), depinde din ce substanţă eşti făcut… Adversitatea este prosperitate pentru cei care au o atitudine puternică. . .
Când se confruntă cu o situaţie dificilă, o persoană cu o atitudine remacabilă face tot ce se poate mai bun din ea, în tmp ce a primit tot ce se poate mai rău din ea.
Atunci când colegii de şcoală ai lui Napoleon îşi bătau joc de originea şi de sărăcia lui, el se dedicase totalmelte cărţilor. Reuşind să se ridice repede de-asupra colegilor, el căpătase respectul lor. În curând el era privit ca cel mai străluit din clasă.
Atunci când Dumnezeu vrea să-l educe pe cineva, El nu-l trimite la şcoala de haruri, ci laşcoala de necesităţi. Marii lideri apar atunci când survine criza. Oamenii care au realizat ceva major în viaţă de regulă au avut de înfruntat greutăţi teribile, care i-au forţat să se ridice deasupra banalităţii (a locului, a nivelului comun). Ei nu doar găsesc răspunsurile potrivite, ci şi descopeă o forţă uriaşă în interiorul lor. „E atâta siguranţă în cimitir; eu totuşi prefer oportunitatea.” (David Sarnoff)
1. 6. Atitudinea noastră ne poate da o perspectivă ieşită din comun.
O perspectivă extraordinară e în stare să ne ajute să atingem obiective extraordinare. (Modelul eroic, plin de curaj în abordarea situațiilor)… Persoanele, atitudinea cărora îi face să aibă o abordare faţă de viaţă dintr-o perspectivă totalmente pozitivă, nu întotdeauna sunt înţeleşi. Ei sunt cei despre care se spune că ar fi „persoane fără limite”. Altfel zis, ei nu acceptă limitările normale ale vieţii, pe care mulţi oameni le acceptă. Răspunsul lor la condiţiile de „autolimitare” ar fi pobabil „de ce?” în loc să fie „ok”. Fireşte, ei au limitări. Talentele lor nu sunt atât de nelimitate încât să nu poată eşua. Dar ei sunt hotărâţi să meargă până la ultimele limite ale potenţialului lor şi ale potenţialului obiectivelor lor înainte de a accepta înfrângerea. … Atunci când atituinea este corectă, nu doar viitorul arată strălucit, dar şi prezntul este mult mai plăcut. Persoanele pozitive înţeleg că mersul spre succes este chiar mai plăcut decât destinaţia.
1. 7. Atituinea ta nu e în mod automat bună doar pentru că eşti o persoană religioasă
Este important să remarcăm că cele şapte păcate de moarte – mândria deşartă (trufia, îngâmfarea, aroganţa, înfumurarea), lăcomia (zgârcenia), desfrânarea (senzualitatea, pofta trupească), invidia (pizma), mânia (furia, supărarea), îmbuibarea, trândăvia (lenea, indolenţa, indiferenţa, nepăsarea) – ţin de atitudine, stare de spirit interioară, motive. .. O atitudine slabă ne va îndrepta spre un loc, înspre care nu dorim să mergem. Uneori asta ne poate scoate complet înafara jocului. Pe de altă parte, o atitudine bună ne plasează într-un loc cu un potenţal major. ..
Poate nu eşti sigur că atitudinea ta este cea mai potivită pentru ceea ce ar trebui să fie. Ori poate tu conduci pe cineva, al cărui atitudine nu e atât de pozitivă precum ar putea să fie. Cum i te vei adresa? Mai întâi, trebuie să ştii cum este formată atitudinea unei persoale. Iar despre asta aflaţi în continuare.
II. FORMAREA ATITUDINII
Care factori modelează atitudinea unei persoane?
Multe elemente intră într-o atitudine, dar şi mai multe ies din ea.
Atitudinile nu se formează în vacuum. Oamenii se nasc cu o serie de caracteristici, iar acestea au impact asupra atitudinilor. Dar mulţi alţi factori au un rol şi mai important în viaţa oamenilor şi în formarea atitudinilor lor.
Personalitatea – CINE SUNT?
Toţi oamenii sunt născuţi ca persoane distincte.
În general, persoanele cu un anume temperament îşi dezvoltă nişte atitudini specifice, potrivite cu acest temperament. O persoană colerică deseori manifestă atitudini de preseverenţă şi agresivitate. Un sanguin este în general pozitiv şi priveşte spre partea luminoasă a vieţii. Un individ melancolic şi introspect poate fi negativ, în timp ceflegmaticul e tentat să spună „Vii uşurel, pleci uşurel.”. Toţi oamenii sunt alcătuiţi dinamestecul acestor temperamente şi sunt excepţii de la aceste generalizări.
Mediul – CE ESTE ÎN JURUL MEU?
Mediul este un factor mult mai influent în dezvoltarea atitudinilor noastre decât personalitatea noastră sau alte trăsături inerente… Mediul din frageda copilărie dezvoltă „sistemul de valori” al persoanei. Copiii însușesc (preiau) priorităţi, atitudini, interese şi filozofii din mediul lor. Asta influenţează atitudinea lor. Ceea ce gândesc ei poate să nu fie adevărat sau sănătos. Asta i-ar putea afecta pe alţii sau m-ar putea distruge pe mine. Dar o atitudine este susţinută de o credinţă, indiferent de faptul dacă aceasta e corectă sau geşită… Mediul este cel care primează în influenţarea sistemului nostru de valori. Prin urmare, temelia unei atituini se trage din mediul în care am fost născuţi. Mediul devine şi mai semnificativ atunci când realizăm că atitudinile iniţiale sunt cel mai greu de schimbat.
Expresia verbală – CE AUD?
Acceptarea/Afirmarea Adultă – CE SIMT?
Liderii adevăraţi nu uită că trebuie să-i accepte şi să-i afirme pe cei pe care îi conduc. Adevărul e că oamenilor nu le pasă cât de mult ştii înainte ca ei să știe cât de mult îţi pasă! (People don”t care how much you know before they know how much you care!)… Rareori ne amintim ce ne-au vobit învăţătorii, dar ne amintim cum ne-au iubit. Cu mult înainte să înţelegem ce e învăţătura, noi căutăm să fim înţeleşi. Mult timp după ce uităm ce am învăţat, ne amintim ce am simţit, acceptare sau respingere. Pentru fiecare dintre noi contează enorm să ştim să suntem importanţi, iubiţi şi apreciaţi. Părinţii şi liderii trebuie să arate mereu copiilor/adepţilor săi că îi consideră valoroşi, că îi iubesc şi îi apreciază. Ei trebuie să-şi afirme dragostea prin fapte şi prin cuvinte.
Propria imagine – CUM MĂ VĂD PE MINE ÎNSUMI?
E imposibil să atingem performanţe solide fără a avea o cale la fel consistentă de a ne privi pe noi înşine. De regulă, acţionăm ca răspuns direct la propria imagine. Nimic nu e mai dificil de atins decât să schimbi acţiunile exterioare fără a schimba sentimentele interne. Una din căile de consolidare a acesor sentimente interne este să râvneşti atingerea unor performanţe, să fii motivat pentru a reuşi să realizezi ceva major. Fiica autorului se ruga aşa: „Doamne, ajută-mă să devin învingătoare! Amin.”. Dorim cu toii să fim învingători…
Felul în care ne vedem pe noi înşine reflectă felul în care ne văd alţii. Propria imagine stabileşte parametrii pentru construirea atitudinii noastre. Acţionăm ca răspuns la felul cum ne vedem pe noi înşine. Nu vom merge niciodată dincolo de frontierele care stabilesc felul cum ne vedem pe noi înşine. Aceste „noi teritorii” pot fi explorate doar atunci când propria noastră imagine este suficient de puternică pentru a ne elibera o permisie de a merge încolo.
Asocierea cu celălalt (perechile) – CINE MĂ INFLUENŢEAZĂ
Ceea ce alţii arată despre percepţia lor asupra noastră afectează felul cum ne percepem pe noi înşine. De obicei, noi răspundem aşteptărilor altora. Acest adevăr devine evident pentru părinţi atunci când copiii merg la şcoală. De aici părinţii nu mai pot controla mediul (anturajul) copiilor.
Aspectul fizic – CUM APĂREM ÎN FAŢA ALTORA
Felul cum arătăm joacă un rol important în construcţia atitudinii noastre… Ne place sau nu, aspectul nostru fizic (şi percepţia cuiva asupra acestuia) are impact asurpa atitudinii persoanei.
Căsătoria, familia şi locul de muncă – SECURITATEA ŞI STATUTUL NOSTRU
Noile influenţe încep să afecteze atitudinile noastre atunci când ne apropiem de mijlocul vârstei de douăzeci. Anume la această vârstă de obicei lumea îşi începe cariera. Tot atunci se căsătoreşte. Asta înseamnă că o altă persoană înfluenţează perspectiva noastră.
Atunci când vorbim de atitudine, subliniem nevoia de a ne înconjura cu persoane pozitive. Unul dintre cele mai triste comentarii pe care le aud vine dinspre cineva care îmi spune că partenerul lui conjugal e negativ şi nu doreşte să se schimbe. Până la un punct când perchea negativă nu vrea să se schimbe, cea pozitivă este încarcerată de negativism… O astfel de căsătorie se poate redresa dacă neajunsurile nu vor fi scoase în evidenţă în mod reciproc. Multe cupluri se desfac deoarece sunt ignorate părţile tari (pozitive). Partenerii pleacă de la a aştepta ce e mai bun spre a aştepta ce e mai rău, de la a construi în baza părţilor tari spre a se concentra asupra celor slabe.
Poate fi schimbată o atituine?
Cheia în a avea o atitudine bună constă în voinţa de a te schimba.
Noi suntem fie stăpânii, fie victimele atitudinilor noastre. Este o chestiune de alegere personală. Ceea ce suntem astăzi este rezultatul a ceea ce am ales ieri. Mâine vom fi ceea ce alegem azi. A te schimba înseamnă a alege să te schimbi… Atitudinea nu este ceva permanent. Dacă nu eşti fericit cu atitudinea ta, să ştii că o poţi schimba. Dacă cineva care te conduce are o atitudine rea, atunci tu poţi să îi ajuţi să se schimbe, însă doar în cazul când ei într-adevăr vor să se schimbe. Oricine poate deveni o persoană pozitivă, pentru care viaţa este o bucurie şi fiecare zi e trăită cu putere, numai dacă ei într-adevăr doresc sincer asta.
Dacă doreşti să ai o atitudine importantă (mare, puternică, specială) atunci fă următoarele alegeri:
Alegerea Nr. 1: EVALUEAZĂ ATUTIDINEA TA PREZENTĂ
Procesul începe prin a şti de unde porneşti. Evaluarea atitudinii tale prezente va lua ceva timp. Dacă e posibil, caută să te separi pe tine însuţi de atitudinea ta. Scopul acestui exerciţiu nu este de a vedea cât de „rău” eşti tu, ci cât de rea este atitudinea care te reţine în a deveni o persoană mult mai realizată. Poţi să faci schimbări serioase doar atunci când identifici problema.
Pentru a examina propria atitudine, foloseşte următorul proces de evaluare (şi notează răspunsurile tale într-un jurnal ca să poţi să revii la ele):
Identifică felul cum simţi problema: Ce atitudini te fac să te simţi cel mai prost (negativ) în raport cu tine însuţi? De obicei eşti conştient de ceea ce simţi înainte ca problema să fie clarificată.
Identifică felul cum se comportă problema: Care anume atitudini îţi creează cele mai multe probleme în relaţia cu alţii?
Identifică felul cum te gândeşti la problemă (problem thinking): Suntem suma gândurilor noastre. Omul este ceea ce gândeşte el în intimitatea lui. Care gânduri controlează puternic mintea ta? Aşadar, acesta e pasul iniţial în corectarea problemei de atitudine, el nefiind la fel de uşor de identificat ca și primele două.
Clarifică Adevărul: Pentru a şti cum să te schimbi, ai nevoie să îţi examinezi sentimentele în lumina adevărului. Dacă eşti o persoană credincioasă, foloseşte rugăciunea, prezenţa la slujbe, spovedania, cititul Bibliei, meditaţia în singurătate. Ce spune credinţa noastră despre atitudinea pe care trebuie să o ai?
Securizează-ţi angajamentul: La această etapă, întrebarea „Ce trebuie să fac pentru a mă schimba” transform-o în comandamentul „Eu trebuie să mă schimb!”. Reţine, alegerea de a te schimba este decizia care trebuie luată şi doar tu eşti cel care o poţi lua.
Planifică-ţi şi du la bun sfârşit propriile alegeri (opţiuni, decizii): Acţionează în baza deciziile tale imediat şi repetat.
Alegerea Nr.2: TREBUIE SĂ ÎNŢELEGI: CREDINŢA (ÎNCREDEREA) ESTE MAI PUTERNICĂ DECÂT FRICA
Sigurul lucru care îţi va garanta succesul într-o acţiune grea sau îndoielnică este credinţa că tu poţi să faci asta. (Yes, I can!) „Cea mai mare descoperire a generaţiei mele este că oamenii îşi pot schimba viaţa, dacă îşi vor schimba atitudinea lor mentală.” (William James, filozof). Schimbarea depinde de cadrul (structura, sistemul) tău mental. Crede în capacitatea ta de a te schimba. Roagă-i pe prietenii şi colegii tăi să te încurajeze cu orice ocazie. Şi dacă eşti o persoană cu credinţă, roagă-l pe Dumnzezeu să te ajute. El îţi ştie problmele şi vrea să te ajute să le depăşeşti.
Alegerea Nr 3: SCRIE O DECLARAŢIE DE ATINGERE A UNUI SCOP (OBIECTIV, ŢINTE)
Pentru a da concreteţe şi direcţie în schimbarea atitudinii tale, trebuie să scrii o declaraţie cu scopuri expuse foarte clar. Acest scop trebuie să fie cât mai specific posibil, făcut în scris şi semnat, cu limitele de timp stabilite. Declaraţia de atingere a scopului trebuie plasată într-un loc vizibil, astfel încât să îl poţi vedea de câteva ori pe zi pentru a-ţi da noi puteri.
Vei atinge acest scop dacă vei face zilnic trei lucruri:
1. 1. Scrie într-o formă concretă ce doreşti să atingi (să realizezi) în fiecare zi.
Strategii militari îşi instruiesc armatele să înfrunte câte un front într-un segment de timp.Stabileşte ce atitudine vrei să abordezi în acest răstimp. Scrie asta. Şi rezervează-ţi timp să citeşti despre victoriile anterioare, asta te va încuraja.
1. 2. Vorbeşte-i unui prieten, căruia să îi ceri să te încurajeze în ce vrei să atingi în fiecare zi.
Crede în convingerea interioară; credinţa este exteriorizarea atitudinii în acţiune. Te vei bucura încurajare dacă îţi vei verbaliza (vei exprima în cuvinte, vei vorbi despre asta) intenţiile. Una din căile de rezolvare a unui conflict este să vorbeşti despre asta cu tine însuţi sau cu altcineva. Această practică este vitală în atingerea atitudinilor dorite.
În faţa unei situaţii dificile repetă mereu: „Eu pot să fac asta!”. Repetând declaraţii pozitive, te ve ajuta să crezi în propriile forţe şi să acţionezi potrivit propriei credinţe. Începe acest proces prin a-ţi schimba vocabularul:
ELIMINĂ COMPLET ACESTE CUVINTE INCLUDE ACESTE CUVINTE ÎN VOCABULARUL TĂU
1. Eu nu pot 1. Eu pot
2. Dacă 2. Eu voi
3. Îndoială 3. Aştept ce e mai bun (Expect the best)
4. Nu consider 4. Eu ştiu
5. Nu am timp 5. Îmi voi face timp
6. Poate 6. Pozitiv (afirmtiv, adică DA)
7. Mă tem că 7. Sunt încrezător (sigur, convins)
8. Nu cred 8. Eu cred
9. (minimalizează) Eu 9. (promovează) Tu
10. Este imposibil 10. Totul este posibil
1. 3. Întreprinde acţiuni pentru realizarea scopului tău în fiecare zi.
Diferenţa dintre un om înţelept şi unul prost constă în răspunsul lui la ceea ce deja ştie: Omul înţelept acţionează în baza a ceea ce aude în timp ce unul prost nu acţionează. Pentru a schimba ceva trebuie să acţionezi. Şi când ajungi unde ţi-ai dorit, fă ceva pozitiv pentru altcineva. Nimic nu-ţi întăreşte perspectiva (concepţia, puncutul de vedere) mai mult decât servirea dezinteresată a cuiva care are nevoie mai mare decât tine însuţi.
Alegerea Nr.4: SĂ AI DORINŢA DE A SCHIMBA
Nici o alegere nu va determina mai mult succesul în schimbarea atituinii tale decât dorinţa de a o schimba. Când toate celelalte eşuează, doar dorinţa te poate menţine să mergi în direcţia corectă. Multă lume a reuşit să depăşească obstacole insurmontabile în calea de a ajunge mai bine atunci când a realizat că schimbarea e posibilă.
Îndrăgosteşte-te de provocarea (chemarea, nevoia) schimbării şi ai grijă ca (urmăreşte) dorinţa de schimbare să crească
Atâta timp cât avem opţiuni acceptabile, nu ne vom schimba. Adevărul e că multă lume e mai confortabilă cu vechile probleme decât cu noile soluţii… Oamenii care cred că nu e nimic de făcut nu vor vedea niciodată nimic făcut… Oamenii (se) pot schimba, și asta e cea mai importantă motivare pentru toţi. Nimic nu aprinde focul dorinţei mai mult decât înţelegera bruscă a faptului că tu nu trebuie să mai rămâii aşa cum eşti. .. De prea mult ori stagnăm într-un mod de gândire şi acceptăm limitările impuse. Îmbrăţişează schimbarea şi asta te va schimba!
Alegera Nr 5: TRĂIEŞTE-ŢI ZIUA DIN PLIN
Oricine e în stare să lupte o zi. Dar atunci când e nevoie să-şi asume povara celor două grozanice eternităţi, ieri şi mâne, ei încep a tremura. Nu este vorba de experienţele de azi care conduc lumea spre distracţii; este remuşcarea sau amărăciunea pentru ce s-a întâmplat ieri şi groaza pentru ce ar putea aduce ziua de mâine. Aşadar, să traim ziua din plin. Dar şi să nu stăm înţepeniţi în faţa problemelor care vin din ziua de ieri şi pe care le vrem depăşite mâine. Să acţionăm! Iar acţiunea este una de durată. Ca să mergem înaite avem nevoie de curaj, caracter, motivaţie, exerciţiu, scop.
Alegerea Nr. 6: SCHIMBĂ-ŢI MODELELE DE GÂNDIRE
Senzaţiile (impresiile, sentimentele) noastre vin din gândurile noastre. Le putem schimba prin a schimba modelele de gândire. Felul cum gândim asupra vieţii, nu circumstanţele, determină fricirea noastră („Jurnalul fericirii” de N. Stenhardt şi „Binecuvântată fii, închisoare!” de Nicole-Valery Grossu arată că omul poate trăi starea de fericire şi în închisoare. E vorba de alt fel de fericire decât în „sclavilor fericiţi” din cartea cu acelaşi nume a lui Ovidiu Hurduzeu). Lucrurile (modelele) ce reţin (captează) atenţia noastră determină acţiunile noastre.
Alegerea Nr. 7: DEZVOLTĂ-ŢI OBICEIURI (OBIŞNUINŢE) BUNE
O atitudine nu e altceva decât o obişnuinţă de a gândi (într-un anume fel). Procesul de dezvoltare a obişnuinţelor (deprinderilor) – bune şi rele – este la fel. Este la fel de uşor de a forma deprinderi de a reuşi ca şi pe cele de a fi zdrobit de un eşec. .. Deprinderile nu sunt instincte; ele sunt acţiuni sau reacţii dobândite. Ele nu doar se întâmplă; ele sunt cauzate. Odată fiind determinate cauzele originare (iniţiale, primare) ale obişnuinţei, este în puterea ta interioară să o accepţi sau să o respingi. Multă lume le permite obişnuinţelor sale să îi controleze. Atunci când aceste obişnuinţe sunt dăunătoare, ele au un impact negativ asupra atituinilor lor.
Pașii de mai jos te vor ajuta să-ţi schimbi obişnuinţele rele în unele bune:
Pasul nr.1: Enumeră deprinderile tale rele.
Pasul nr. 2 : Care au fost cauzele originare?
Pasul nr. 3: Care sunt cauzele ce le sprijină?
Pasul nr. 4: Determină deprinderea pozitivă care să o înlocuiască pe cea rea.
Pasul nr. 5: Gândeşte-te la deprinderea bună, beneficiile şi rezultatele ei.
Pasul nr. 6: Întreprinde acţiuni pentru a dezvolta această obişnuinţă.
Pasul nr. 7: Acţionează zilnic asupra acestei deprinderi pentru a o fortifica.
Pasul nr. 8: Mulţumeşte-ţi prin a nota unul din beneficii de pe urma deprindrilor tale bune.
Alegerea Nr: 8 ALEGE (OPTEAZĂ, ADOPTĂ) MEREU ATITUDINI BUNE (CORECTE)
Imediat ce ai ales să posezi o atitudine bună, munca abia a început. După asta vine o viaţă plină de decizii de a creşte şi de a menţine o perspectivă corectă. Atitudinile au tendinţa de a reveni la modelele lor originare (iniţiale), dacă nu sunt păzite şi cultivate cu grijă.
Din moment ce lucrezi pentru a-ţi consolida o atitudine sau ajuţi pe cineva pe care îl conduci să-şi modeleze propria atitudine, să fii conştient că există trei etape de schimbare, când o persoană trebuie să aleagă în mod hotărât o atitudine corectă:
Etapa iniţială: Primele câteva zile sunt mereu cele mai grele. Obişnuinţele vechi sunt greu de spart. Trebuie să fii mereu de veghe pentru a întreprinde acţiuni juste.
Etapa medie: Din moment ce bunele deprinderi încep a prinde rădăcini, se deschid opţiuni care duc spre noi provocări. Pe parcursul acestei etape, noile deprinderi ce se formează pot fi bune sau rele. Partea bună e că cu cât mai multe opţiuni şi deprineri juste vei dezvolta, cu atât mai mult se vor forma alte deprinderi bune.
Etapa mai târzie: În această etapă duşmanul este automulţumirea. Nu slăbi vigilenţa înainte ca schimbarea să fie atinsă. Dar chiar şi atunci, fii vigilent, să nu cazi din nou în vechile deprinderi negative.
Eşti singurul care poţi determina faptul ce vei gândi şi cum vei acţiona. Asta înseamnă că tu însuți poţi adopta atitudinea ta exact aşa cum vrei să fie ea.
5.Poate oare un obstacol spori (intensifica) o atitudine?
Cea mai mare bătălie pe care o porţi împotriva eşecului este înăuntru, nu înafară.
Porneşte la drum
Orice vis realizat de cineva a devenit realitate doar pentru că persoana respectivă a fost dedicată procesului… Oamenii sunt predispuşi spre inerţie. Iată de ce autoperfecţionarea cere atâta efort. Dar aceasta este şi raţiunea pentru care adversitatea se află în inima oricărui succes. Procesul de atingere a scopului vine în urma unor eşecuri repetate şi a unei lupte constante de a urca la un nivel mai înalt.
Când vine momentul de a înfrunta eşcul, multă lume va admite cu greu că orice persoană trebuie să treacă prin unele adversităţi pentru a reuşi. Ei vor accepta că pentru a face progrese va fi cazul să treacă prin anumite regrese ocazionale. Succesul vine doar atunci când te gândeşti la o situaţie ca asta ca la un pas înainte. Pentru a-ţi realiza visele, trebuie să îmbăţişezi adversităţile şi să faci din eşecuri un element obişnuit al vieţii tale. Dacă nu eşuezi, tu probabil niciodată nu te vei mişca înainte.
Beneficiile adversităţii
Persoana care vrea să atingă un succes trebuie să înveţe a vedea eşecul ca pe o parte sănătoasă şi inevitabilă a procesului de a reuşi. Adversitata şi eşecul trebuie nu doar să fie admise în procesul de atingere a unor obiective; ele trebuie privite ca parte absolut necesară a acestuia. De fapt, beneficiile ce rezultă din adversităţi sunt multiple:
1. 1. Adversitatea crează elasticitate.
Te face mai adaptabil la schimbări, contrângeri, lipsuri, cultivă caracterul, conferă forţe noi.
1. 2. Adversitatea dezvoltă maturitatea.
Adversitatea te poate face mai bun dacă nu te frânge. De ce? Te face mai înţelept şi mai matur.
Oamenii buni (performanţi) sunt buni fiindcă ei au ajuns la înţelepciune prin eşecuri. Noi luăm foarte puţină înţelepciune din succes. Aşa cum lumea se schimbă din ce în ce mai rapid, matuitata şi flexiblitatea devin din ce în ce mai importante. Greutăţile pe care le avem şi le depăşim ne pregătesc pentru dificultăţile viitoare.
1. 3. Adversităţile sparg limitele acceptabilului.
Până în momentul când o persoană învaţă din propria experienţă că trebuie să trăiască cu adversităţile, ea este reticentă să depăşească tradiţiile absurde, să spargă tiparele performanţei organizatorice sau să se provoace pe ea însăşi să-şi depăşească limitele fizice. Eşecurile ajută oamenii să regândească status quo-ul.
1. 4. Adersitatea creează oportunităţi mai mari.
Dispariţia dificultăţilor limitează potenţialul nostru.
1. 5. Adversitatea stimulează inovaţia.
Abilitatea de a inova este în inima creativităţii, care e o componentă vitală a succesului. Aşadar, un eşec este mai mult un prilej pentru inovaţie decât o înfrângere. Dacă vrei să reuşeşti, trebui să înveţi a efectua ajustări în felul de a face ceva şi a încerca din nou, a o lua de la capăt.
1. 6. Adversitatea aduce beneficii neaşteptate
Numai o persoană mediocră, atunci când comite o greşeală consideră în mod automat că e vorba de un eşec. Cele mai faimoase cazuri de succes arată că greşelile pot aduce succese neaşteptate.
În ştiinţă greşelile mereu precedă adevărul.
1. 7. Adversitatea motivează
Dacă poţi face un pas înapoi în faţa circumstanţelor negaive pe care le înfurnţi în viaţă, vei fi în stare să descoperi că există beneficii pozitive ale experienţei tale negative. Contează doar să fii hotărât să le le identifici şi să nu iai adversităţile foarte personal… Măsoară mereu un obstacol cu dimensiunea visului pe care vrei să îl realizezi. Încearcă, insistă şi vei putea găsi ceva bun în orice experienţă rea… Trebuie să înveţi să abordezi pozitiv un eşec.
6. Ce este un eşec?
Orice om de succes este cineva care a eşuat, dar niciodată nu s-a considerat un ratat. Multă lume luptă cu sentimentul eşecului (nereuşitei, înfrângerii), cele mai dăunătoare fiind gândurile pline de îndoială asupra lor înşilor. În inima acestor îndoieli şi sentimente există o întrebare centrală: Sunt eu un ratat? … Este imposibil să te consideri un ratat şi în acelaşi timp să obţii realizări. Dimpotrivă, trebuie să întâmpini nereuşita având o atitudine justă şi păstrând hotărârea de a merge înainte. .. A păsra o atitudine justă faţă de tine însuţi e important în vederea depăşirii adversităţii şi greşelilor… Orice geniu s-ar putea să fi avut propriile eşecuri. Orice persoană de succes este cineva care a eşuat, dar niciodată nu s-a considerat un ratat. Dimpotrivă, ei au rămas pozitivi şi au perseverat. În faţa adversităţilor, respingerilor şi a nereuşitelor ei au continuat să creadă în propriile forţe şi nu s-au considerat nişte rataţi.
A merge înainte după un eşec nu înseamnă a avea o falsă autoapreciere.
Personal pun mare preţ pe lăudare oamenilor, mai ales a copiilor. Oamenii se ridică la nivelul aşteptărilor tale. Dar trebuie să îţi bazezi laudele pe adevăr. Nu spui doar lucruri drăguţe desre alţii. Abordarea pe care o folosesc pentru a-i încuraja şi a-i conduce pe alţii:apreciază oamenii, laudă eforturile, răsplăteşte performanţele. .. Dumnezeu lucrează prin oamenii care eşuează, fiindcă nu există din alţii în jur… Ține minte, este posibil să cultivi o atitudine pozitivă despre tine însuţi, indiferent în ce circumstanţe te afli sau ce fel de trecut ai.
ŞAPTE ABILITĂŢI NECESARE PENTRU A MERGE ÎNAINTE DUPĂ UN EŞEC
1. 1. Respinge respingerea.
James Allen: „ Un om este literalmente ceea ce gândește el, caracterul lui fiind suma completă a tuturor gândurilor lui:”. Iată de c este important să fii sigur că gândirea ta este pe calea cea dreaptă.. Niciodată nu spune „Sunt un ratat.”, ci „Am ratat asta” sau „Am făcut o greşeală.”.. Pentru a păsra o perspectivă justă, asumă-ţi răspunderea pentru acţiunile tale, dar nu lua nereuştele personal.
1. 2. Priveşte eşecul ca pe ceva temporar.
Oamenii care personalizează eşecurile privesc problema ca pe o fundătură, în care sunt blocaţi pentru totdeauna. .. O astfel de atitudine nu va permite nicodată să reiai mereu efortul şi să crezi în propriul potenţial.
1. 3. Priveşte eşecul ca pe un incident de moment.
Atunci când cei care au ambiţia să realizeze ceva eşuează, ei privesc asta doar ca pe o întâmplare de moment, nu de durată. Nu e vorba de ceva personal. Dacă vrei să reuşeşti, nu lăsa nici un incident să-ţi distorsioneze impresia despre tine însuţi. Fii autocritic, însă numai pentru a-ţi vedea greşelile şi a le depăşi, nu pentru a te inhiba în inacţiune.
1. 4. Păstrează-ţi aşteptările în spirit realist.
Cu cât mai mare este performanţa pe care vrei să o atingi, cu atât mai mare trebuie să fie pregătirea mentală pentru a depăşi obstacolele şi a persevera pe durata unei curse lungi. Asta ia timp, eforturi şi abilitatea în a depăşi eşecurile. Trebuie să întâmpini fiece zi cu aşteptări rezonabile şi să nu laşi să fii rănit în sentimente atunci când nu totul merge perfect.
1. 5. Axează-te pe punctele tari.
Ceea ce îi deosebeşte pe învingători de perdanţi este faptul că învingătorii se concentrează asupra a ceea ce ei pot face, nu asupra a ceea ce ei nu pot face. Dacă slăbicuinea este o problemă de caracter, asta necesită mai multă atenţie.
1. 6. Fă uz de abordări variate asupra realizării.
2. 7. Revino repetat, mereu asupra aceluiaşi scop, reia efortul (bounce back- a sări înapoi)
Toţi cei care au obținut realizări au în comun abilitatea de a reveni după o eroare, o greşeală su o nereuşită. Ei sunt în stare să meargă înainte indiferent de ce se întâmplă.
7.CE E SUCCESUL?
Atitudinea determină faptul cât de departe poţi merge pe drumul succesului.
Vrei să fii un om de succes? Problema pentru mulţi oameni nu constă în faptul că ei nu ar putea atinge succesul. Obstacolul de bază se reduce la o înţelegere greştiă a ceea ce este succesul. Ei nu au o atituine justă asupra acestui lucru. Una dintre cele mai frecvente greşeli: a crede că succesul este partea unor genii, a unor persoane magice, a ceva ce noi nu posedăm.
Atitudinea greşită asupra succesului
Chiar dacă reușești să eviți greșeala de a crede că succesul înseamnă să fii ca alte persoane, s-ar putea să păstrezi o atitudine greșită asupra succesului. Multă lume crede în mod greșit că succesul ar fi o anume realizare, ajungerea la o destinaţie sau atingerea unui scop. Iată câteva păreri geştite asupra succesului:
Bogăţia
Succes înseamnă să ai bogăţie. Multă lume crede că dacă ar fi bogaţi, ar fi şi de succes. Dar bogăţia nu dă satisfacţie sau succes.
Un sentiment special
O altă greşeală este că cineva a atins succesul atunci când se simte de succes sau fericit. Dar a încerca să te simţi de succes e poate mai greu decât a deveni bogat.Căutarea continuă a fericirii este prima cauză a faptului că atâţia oameni sunt nefericiţi.Dacă ai fericirea drept scop eşti sortit eşecului. Fericirea pur și simplu nu poate fi considerată ca măsură a succesului.
Faptul de a poseda ceva specific şi valoros
Dar succesul nu vine niciodată ca urmare a faptului că posezi ceva anume. Posedarea a ceva este în cel mai bun caz ceea ce e determinat temporar. Succesul nu poate fi atins ori măsurat în acest fel.
Puterea
De obicei puterea este recunoscută ca fiind un foarte bun anti-depresant pe termen scurt.Puterea dă o aparenţă a succesului, dar şi atunci ea este temporară. Puterea este un test pentru un caracter. În mâinile unei persoane integre ea este benefică, în mânile unei persoane vicioase – este o nenorocire. Dar puterea în sine nu e nici pozitivă, nici negativă. Şi nici nu e o sursă de securitate sau succes.
Realizare (ceva ce urmează a fi atins)
Multă lume are „boală destinaţiei”. Ei cred că dacă ar putea ajuge undeva – să atingă o poziţie, să realizeze un scop sau să aibă o relaţie cu o persoană potrivită – ei ar fi de succes… Dar succesul nu e o listă de obiective ce pot fi bifate unul după altul. Nu este vorba de atingerea unei destinaţii. Succesul e o cale (a journey ).
Atitudinea justă faţă de succes
Dacă succesul este o cale, atunci cum ar trebui să înceapă? Două lucruri sunt necesare:o atitudine justă faţă de succes şi principii juste pentru a-l obţine.
Succesul este să ştii scopul vieţii tale, să creşti pentru a atinge potenţialul tău maxim şi să semeni seminţe care fac bine altora. Din această perspectivă devine mai clar de ce e vorba mai curând de o cale decât o destinaţie. Nu contează cât de mult trăieşti şi ce decizi să faci în viaţă; de vreme ce ai o atitudine justă față asta, tu niciodată nu îţi vei epuiza capacitatea de a creşte în potenţialul tău sau de a valorifica oportunităţile de a-i ajuta pe alţii. Când priveşti succesul ca pe o călătorie (drum), nu vei încerca niciodată să ajungi la o iluzorie destinaţie finală. Şi nu te vei regăsi nicodată în poziţia de a fi atins un anume scop final, doar pentru a descoperi că nu eşti încă împlinit şi cauţi să faci altceva.
Să îţi cunoşti obiectivul (scopul suprem, misiunea, vocea, rolul unic, care este numai al tău)
Dacă nu încerci să-ţi descoperi obiectivul este ca şi cum ţi-ai consuma viaţa făcâng lucuri greşite. Dumnezeu a creat fiecare persoană pentru un scop anume. Orice om are propria vocaţie specifică sau misiune în viaţă. Fiecare trebuie să onoreze o sarcină concretă care reclamă îndeplinire. În această privinţă el nu poate fi înlocuit, nici viaţa lui nu poate fi repetată. Şi dacă fiecare dintre noi a fost creat pentru un anume scop, este de datoria noastră să îl descoperim.
Iată câteva întrebări pe care să vi le adresaţi pentru a vă ajuta să vă descoperiţi scopul:
Ce caut? Fiecare dintre noi are dorinţe puternice, ascunse în inimile noastre, ceva ce ne vorbeşte celor mai adânci gânduri şi sentimente, ceva ce pune sufletul nostru pe foc. Tu trebuie doar să găseşti acel ceva al tău.
De ce am fost creat? Fiecare dintre noi e diferit. Gândeşte-te la amestecul tău unic de abilităţi, la resursele pe care le ai, la istoria ta personală şi la oprotunităţile din jurul tău. Dacă vei identifica obiectiv aceşti factori şi vei descoperi dorinţa inimii tale, vei face enorm pentru a-ţi descoperi scopul vieţii.
Cred în potenţialul meu? Dacă nu crezi că dispui de un potenţial, nu vei încerca niciodată să atingi ceva. Roosvelt: „Fă ce poţi, cu ceea ce ai, acolo unde eşti”. Dacă faci asta cu ochii aţintiţi asupra scopului vieţii alte, ce altceva s-ar mai putea aştepta de la tine?
Când trebuie să încep? Răspunsul este ACUM.
Ridică-te la nivelul potenţialului tău
Singura măsură adevărată a succesului tău este raportul între ce ai fi putut deveni şi ceea ce ai devenit. Succesul vine ca rezultat al creşterii potenţialului nostru. .. Multă lume îi lasă pe cei din jur să le decidă agenda vieţii. Ca rezultat ei niciodată nu se dedică cu adevărat scopului lor în viaţă.
Patru paşi de creştere a potenţialului tău.
1. 1. Concentrează-te asupra scopului principal. Nimeni nu poate să-şi atingă potenţialul prin împrăştierea în zeci de direcţii. Atingerea potenţialului tău reclamă concentrare.
2. 2. Concentreaz-te asupra perfecţionării tale.
3. Uită trecutul. Trecutul e un lucru mort, şi nu putem să câştigăm nici un impuls de mişcare spre ziua de mâine dacă ne blocăm asupra trecutului din spatele nostru.Reţine, nu contează cât de multe realizări ai avut în trecut, tu ai un potenţial care poate depăşi asta.
4. 4. Concentrează-te asupra viitorului. Viitorul nu este ceea ce a fost. Potenţialul tău e legat de ce ai în faţă, indiferent dacă ai opt, optsprezce, patruzeci şi opt sau optzeci de ani. Tu poţi fi mâine mai bun decât eşti azi. Cel care nu priveşte înainte rămâne în urmă. (proverb spaniol).
A VEDEA SEMINŢELE CARE SUNT ÎN BENEFICIUL ALTORA
Atunci când ştii scopul tău în viaţă şi creşti ca să atingi potenialul tău maxim, te simţi bine în calea ta spre succes. Dar există o parte mult mai importantă a călătoriei de succes: a-i ajuta pe alţii. Fără acest aspect, drumul ar putea fi o experienţă izolată şi găunoasă. Ne câştigăm existenţa prin ce primim, dar ne câştigăm viaţa prin ce dăm. Scopul vieţii unui om este să servească, să arate compasiune şi să-i ajute pe alţii… Suntem cu toţii născuţi pentru un motiv (cu un anume scop), dar nu toţi reuşim să îl descoperim.Succesul în viaţă nu are nimic în comun cu ce ai reuşit să realizezi pentru tine însuţi. Este ceea ce ai făcut pentru alţii.
Ne câştigăm existenţa prin ce primit, ne câştigăm viaţa prin ce dăm.
Dacă ai un punct de vedere just asupra succesului, asta te poate ajuta să păstrezi o atitudine pozitivă asupra vieţii tale, indiferent în ce circumstanţe te afli. Şi dacă poţi ajuta oamenii pe care îi conduci să adopte aceeaşi viziune asupra succesului, îi poţi ajuta pe ei să aibă mereu speranţa să devină oameni de succes… Iar esenţa liderismului constă în a-i aujta pe oameni.
CUM POATE UN LIDER SĂ FIE ÎN CONTINUĂ ASCENSIUNE?
Pentru a merge în sus liderul trebuie să dea.
Natura reală a liderismului este sacrificiul. Sacrificiul este constant în liderism. Este un proces continuu, nu o plată de o singură dată. Este o atitudine pe care trebuie să o menţină orice lider de succes.
Când devii lider, îţi pierzi dreptul de a te gândi la tine. Pentru fiecare persoană natura sacrificiului poate fi diferită. De regulă, cu cât mai sus a urcat un lider cu atât mai importante au fost sacrificiile pe care le-a făcut.
Așa să ne ajute Dumnezeu.
Amin.
10-11 decembrie 2011