Româna/Русский

Ilie Șerbănescu: România, o colonie la periferia Europei (20)

20. De la proiectul de anexă a URSS la realitatea de anexă a UE

Odată cu prăbușirea imperiului sovietic, popoarele ce se aflaseră preț de mai multe decenii sub dominația acestuia s-au avântat spre ”lumea liberă”, ca să scape definitiv de comunism și de opresiune. Puțini au fost cei care acum un sfert de veac au observat că regimul comunist dispăruseră definitiv, iar odată cu el – și toate constrângerile legate de dominația sovietică. Și mai puțini au fost cei care au decriptat corect mesajul sirenelor îmbietoare din Occident, au sesizat cursele ce ni se întindeau în calea spre occidentalizare. Dar până la urmă am început să ne prindem și unii dintre noi că am fugit de dracu” și am dat de ta-su. Altfel zis, a venit deja timpul să aruncăm o privire retrospectivă și să comparăm cele două entintăți geopolitice suprastatale: URSS și UE. Ilie Șerbănescu face în acest sens niște observații cu totul izbitoare:

”Dintre feluritele aspecte ale vremurilor de atunci la care merită să se reflecteze acum un loc aparte îl ocupă soarta proiectului sovietic de satelizare economică a României. Era pe la începutul anilor ”60. Lumea se afla în plină epocă a industrialismului clasic. În Occident, țările își găseau prosperitatea în dezvoltarea industrială. Industria cerea inovare tehnologică, absorbea forța de muncă ce părăsea satele și moderniza societatea. Cheia succesului părea să fie specializarea înaltă în funcție de avantajele competitive ale fiecărui jucător pe plan internațional… Sovieticii, analizând avantajele competitive ale țărilor din blocul politic pe care îl stăpâneau practic în Estul Europei, au încercat să impună…un model economic de diviziune a muncii între țările zonei, de specializare pe domenii a acestora. Prioectul a rămas cunoscut sub denumirea de ”planul Valev”, după numele unui economist care primise sarcina politică de a desena configurația internă a blocului economic al zonei pe care îl constituia CAER.

Rezervând României un rol de anexă agricolă a unui complex industrial…, ”planul Valev” anula aspirațiile industriale ale României, în afara cărora la vremea industrialismului clasic nu era de conceput nici un proiect de dezvoltare. Planul a fost respins net de Gh. Gheorghiu-Dej, mai întâi în culise și apoi public, respingere susținută ulterior cu fermitate de Ceaușescu”.

Desigur, criticile care se fac în legătură cu faptul că saltul industrial al României a impus un consum scăzut și un nivel de trai redus sunt pe deplin întemeiate. Și totuși, subliniază autorul, în acele condiții dure efortul bazat pe o rată înaltă de acumulare și investiții a avut un efect economic cu totul remarcabil. Acum, dacă nu prea ne convine ce au intenționat să impună sovieticii României, să vedem dacă ne va plăcea ce au reușit să impună europenii. Autorul susține:

”UE a ales pentru România cea mai de jos postură din panoplia formelor colonialiste: anexa bananieră!…În timp ce de expansiune se ocupau băncile, FMI și Banca Mondială se îndeletniceau cu demolarea a tot ceea ce mai exista din trecut și deranja, căci lipsa investițiilor productive externe avea rolul de a nu se pune cumva ceva în loc!

Și, important de subliniat, la vremea demarării, proiectul UE scotea din joc agricultura! Rolul României era tot de anexă, dar nu agricolă (precum în ”planul Valev”), ci doar de consum, inclusiv din import agroalimentar, pentru că, atunci când a pornit în acapararea României, UE avea mari surplusuri de produse agroalimentare de zonă temperată și n-avea nici un interes în existența unui nou producător concurent, ci doar de prezența unui nou consumator!”.

Tristă realitate! Sumbre concluzii. Neplăcute comparații. Dar adevărul ni se deschide doar atunci când reușim să facem comparații corecte. Altfel riscăm să rămânem captivii unor petarde propagandistice despre cât de rău a fost comunismul și cât de bun este liberalismul, dragul de el. Și totuși, de ce ștabii comuniști s-au descurcat în raport cu URSS mult mai bine decât succesorii lor democrați în raport cu UE? Iată răspunsul autorului:

”Planul Valev” a putut fi evitat. Pentru că la nivelul clasei politice de atunci din România, s-a vrut! Și pentru că împotriva proiectului s-au luat lucrurile din fașă! Cu actuala Românie ca anexă bananieră a UE situația este cu totul diferită. Clasa politică nici să bâjbâie cumva nu este în stare! Și se arată decisă să meargă mai departe pe linii trasate la Bruxelles. În timp ce anexa bananieră deja există și este de neclintit”.

(va urma)

 Iurie Roșca

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Este activată moderarea comentariilor. Comentariul dvs. poate lua ceva timp să apară.