Iurie ROŞCA: Aş dori să-i văd slujind împreună pe mitropolitul Vladimir şi mitropolitul Petru

- Este un institut de cursuri aprofundate de leadership, un institut care se axează, începând cu anul 1969, pe instruirea persoanelor care sunt deja lideri realizaţi. De fapt, sunt două institute. Cel la care am fost eu se află în oraşul Maui, pe una din insulele Hawaii, undeva în mijlocul Oceanului Pacific. Un alt institut similar, geamăn, se află în Singapore.

Au fost 25 de zile de cursuri intense. Am avut peste 10 obiecte de studiu diferite, ca la şcoală, de dimineaţa până seara, 6 zile pe săptămână. 42 de cursanţi din 24 de ţări, cu vârsta între 35 şi 55 de ani. Profesorii sunt de clasă internaţională, mulţi dintre ei – cu carieră în lumea marilor corporaţii internaţionale şi în lumea academică şi universitară din cele mai mari capitale ale lumii. Printre subiectele pe care le-am aprofundat a fost, în primul rând, ceea ce înseamnă modelul de lider care serveşte, adică modelul hristic de servire a colectivităţii, a celor care te înconjoară. Este un concept extrem de bine pus la punct şi axat pe tradiţia creştină şi pe înţelegerea profundă a nevoii de a ne apropia de modelul oferit de Hristos. În acelaşi timp, alături de ceea ce înseamnă leadership, am făcut schimb de experienţă între noi în ceea ce ţine de construcţia unei echipe, comunicare, inclusiv, scrierea unui text. Eu m-am simţit foarte confortabil în calitatea mea de jurnalist, pentru că unul dintre cursuri s-a întitulat în felul următor: „Cum se scrie un text pentru o publicaţie periodică, pentru internet”. Un alt curs a ţinut de audiovizual, de la fotografiere, cadrarea imaginii, până la utilizarea site-uri de montare a unui video, elaborarea unui material video, de la conceptual, până la tehnic.

Am avut cursuri foarte importante care ţin de antrenarea antrenorilor. Fiecare dintre noi are o anumită experienţă, un anumit grup de discipoli în jurul său şi este bine ca această experienţă să fie transmisă cât mai multor persoane, pentru a fi utilă celor din preajmă. Unul dintre aspectele foarte importante pentru mine, care, de fapt, a fost şi o continuare a preocupărilor mele de câţiva ani, este legat de ceea ce înseamnă să ai viziune, să fixezi scopuri, care sunt mijloacele de realizare a acestor scopuri, adică formularea obiectivelor şi realizarea acestora. Un alt aspect – administrarea timpului, ceea ce ţine de eficienţă în realizarea unui proiect şi în comunicarea cu oamenii. Este adevărat că dintre toţi participanţii la cursuri, eu am fost singurul care fac politică. Mulţi dintre colegii mei sunt oameni de afaceri, cadre academice, mai era şi un ziarist de la televiziunea publică din India, feţe bisericeşti.

Această instituţie priveşte creştinismul nu ca pe un aspect marginal, ci ca pe unul fundamental, o instituţie interreligioasă, am fost şi protestanţi, şi ortodocşi, şi catolici.

În doi ani de zile, voi avea o sută de succesori

Fiecare dintre noi, la absolvirea acestei instituţii, am scris nişte obiective pe care ni le-am propus să le realizăm, printre altele, să pregătim în doi ani de zile câte o sută de succesori. Mi-a plăcut o definiţie pe care a dat-o unul dintre profesorii noştri şi pe care întâmplător îl cheamă Ghandi. El spunea: succesul fără succesori înseamnă eşec. Asta se mulează foarte bine pe ceea ce fac eu în ultimii ani. Transmiterea experienţei, mentoring-ul în sensul cel mai bun al cuvântului, motivarea. Unul dintre aspectele extrem de importante, motivaţionale, se cheamă „atitudine”. De ce eşuezi? Pentru că ai o atitudine greşită. Este important să-ţi cultivi şi să-ţi şlefuieşti atitudinea faţă de probleme, faţă de viaţă, cum înfrunţi greutăţile şi aşa mai departe. Practic, tot ce înseamnă şcoală de liderism la cel mai înalt nivel, numai că, spre deosebire de cărţile, teoriile, cursurile seculariste, aici totul este bazat pe învăţătura creştină şi pe finalitatea creştină a fiecărui obiectiv pe care ţi-l propui. Sigur că s-a creat o relaţie de prietenie excepţională, atât între noi şi profesori, cât şi între toţi ceilalţi care erau acolo. Acum deja facem uz de două reţele, una pe Yahoo şi alta pe Facebook, comunicăm intens, fiecare din locul său de origine. Căci cursanţii erau şi din America Latină, şi din Africa, şi din Asia, din toate colţurile lumii şi oameni deja cu relevanţă în societăţile respective. Ne consultăm unii pe alţii, ne sfătuim, ne ajutăm să mergem înainte. Mie mi s-a potrivit extrem de bine această experienţă.

Universitatea Populară – un nou proiect

Am venit acasă cu o valiză de cărţi, am venit cu foarte multe materiale video, audio şi aceste cursuri mă vor ajuta să formulez mai bine planul didactic şi lecţiile pe care urmează să le ţinem în cadrul Universităţii Populare, acea organizaţie neguvernamentală pe care am creat-o acum câteva luni şi pe care sperăm să o lansăm în cel mai scurt timp, cel mai probabil, într-o lună-două. Această organizaţie neguvernamentală îşi propune să se ocupe de instruirea şi educaţia tineretului pe două direcţii: una care va ţine de viziune, de concepţie, de lucruri fundamentale, care permit unui adolescent, unui tânăr să aibă o abordare cât mai largă asupra problemelor vieţii, de la teme cum ar fi creaţionismul versus evoluţionismul până la ceea ce înseamnă geopolitică, ceea ce înseamnă economie, sociologie, psihologie, independenţă intelectuală şi aşa mai departe.

O altă componentă va ţine de abilităţile practice, de tot ce înseamnă devenirea unei personalităţi, adică şlefuirea calităţilor de lider, capacitatea de a construi o echipă, de a comunica eficient, de a rezolva problemele conflictuale, de a scrie şi aşa mai departe.

Vom încerca să generăm succesiv o pleiadă de tineri care vor putea să se prezinte altfel în spaţiul public, cu o altă pregătire, chiar înainte de a ajunge în universităţi.

Această nouă instituţie nu va fi doar una de transmitere a experienţei şi de formare a unor tineri. Universitatea Populară îşi propune să fie şi un think-tank, un loc de dezbateri publice, o platformă unde vor fi invitaţi oameni din spaţiul universitar şi academic, analişti, experţi, unde se vor dezbate tot felul de subiecte de interes public major, pe diverse teme. Desigur, totul din perspectivă creştină, conservatoare, tradiţionalistă. Sper ca această instituţie să fie una de bun augur pentru spaţiul public din Republica Moldova, dar şi pentru viitoarele elite politice din ţara noastră.

Insist: Legislativul trebuie să evite alegerile parlamentare anticipate

- Aţi lipsit timp de o lună din Republica Moldova. Revenit acasă, ce constatări aţi făcut, s-a schimbat mult situaţia de aici, au evoluat lucrurile, suntem mai aproape de deblocarea crizei politice şi instituţionale sau nu s-a schimbat, în fond, nimic?

- Sincer vorbind, am fost rupt de realităţile de aici şi pentru că nu prea am avut acces la internet în permanenţă şi nici nu mi-am propus să mă sustrag de la cursurile aprofundate pe care le-am făcut. Sigur că, din nefericire, blocajul instituţional nu a fost depăşit, instituţiile statului continuă să se mişte destul de dificil, atât Parlamentul, cât şi Guvernul înregistrează tot felul de conflicte între membrii acestei instituţii. La nivelul Primăriei capitalei, Consiliul Municipal, în continuare, nu are o capacitate de a activa normal. Dinamica economică şi socială este una destul de dramatică, aşteptăm majorări semnificative la tot ce înseamnă facturi pe care le vor primi cetăţenii şi pe fundalul acesta ar fi bine ca cei din Parlament să găsească totuşi capacitatea de depăşire a acestei crize. Eu insist asupra faptului că, indiferent cum sunt cei care au ajuns în Legislativ, ei trebuie să găsească capacitatea de a evita alegerile parlamentare. Noi alegeri parlamentare înseamnă noi costuri sociale pentru cetăţenii Republicii Moldova. De aceea, indiferent la ce se aşteaptă ei în perspectiva unor alte alegeri, datoria lor este totuşi să se înţeleagă şi să construiască o formulă de administrare a puterii eficientă şi funcţională.

- Dar dacă vom avea din nou alegeri parlamentare anticipate, putem spera la o deblocare a situaţiei sau să ne aşteptăm la menţinerea actualei situaţii de criză.

Fiecare dintre cei care au ajuns în Parlament ar dori să controleze toată puterea, nimeni nu vrea să o partajeze

- Totul se poate schimba. Noi avem o experienţă suficientă ca ţară şi am avut situaţii în care partide care administrau scoruri electorale foarte mari, la scurt timp, pierdeau şi capacitatea de a penetra în Parlament. Aşa că cei care au fost victorioşi succesiv în ultimii 2 ani de zile nu ar trebui să-şi facă iluzia sau să se bazeze doar pe sondajele de opinie, sperând că vor utiliza aceleaşi procedee şi vor obţine rezultate la fel de bune sau poate chiar mai bune. Orice campanie electorală este plină de necunoscute, atât pentru subiecţii electorali care sunt în Parlament, cât şi pentru cei care sunt în afara lui. Cert este că în această componenţă a Parlamentului, cel puţin deocamdată, nu s-a găsit nimeni în stare să identifice o medie de aur, o capacitate de negociere şi o deschidere, o transparenţă care să permită mai multor fracţiuni parlamentare să coabiteze. Impresia pe care o am este că fiecare dintre cei care au ajuns în Parlament ar dori să controleze toată puterea, nimeni nu vrea să înţeleagă că puterea trebuie partajată, echilibrată, atât între partide, cât şi între instituţiile statului.

Cei care au acces în Parlament se ambiţionează doar ei să ajungă în poziţia de şef al statului

Totuşi, sperăm ca această stare de criză şi de conflict continuu să fie dezlegată şi printr-un demers mai clar din partea principalilor actori politici. Starea de lucruri nu poate fi continuată. Să vedem dacă PCRM şi PLDM vor găsi căi de cooperare, nu neapărat de aliere, ci de cooperare. Dacă nici aşa nu merge, atunci, cel puţin, de adoptare în comun a unor decizii necesare pentru economia naţională sau pentru schimbarea unor legi necesare bunei funcţionări a instituţiilor puterii de stat. Provizoratul nu poate continua. Alegerile preşedintelui trebuie să aibă loc. Degeaba cei care au acces în Parlament se ambiţionează doar ei să ajungă în respectiva poziţie. De aceea, în scurt timp se va limpezi situaţia, dar ar fi regretabil să intrăm în iarnă cu preşedintele neales şi cu intenţia de a organiza campania electorală cândva spre primăvară. Asta înseamnă că, practic, întregul aparat de stat nu se va gândi la exercitarea atribuţiilor de serviciu, ci va fi într-o stare de suspensie, într-o aşteptare, într-o încordare, într-o lipsă de motivare pentru a face ceva coerent şi, cu atât mai puţin, de a dezvolta nişte proiecte strategice.

- Evenimentul cel mai important din ultimele zile a fost, în mod evident, vizita la Chişinău a Patriarhului Moscovei, Kiril, care a fost comentată în mod diferit. Dumneavoastră ce apreciere daţi acestei vizite?

- Vizita Patriarhului Bisericii Ortodoxe Ruse nu a fost una neaşteptată, ea a fost una planificată, anunţată din timp. El a venit la o invitaţie oficială a conducerii Republicii Moldova. Şi dacă e să ne gândim la rostul acestei vizite, ea poartă un caracter strict bisericesc, în primul rând, pentru că, ne place sau nu, Mitropolia Moldovei, care este parte a Patriarhiei Ruse, are cele mai multe biserici şi are cei mai mulţi enoriaşi ortodocşi pe teritoriul Republicii Moldova.

Vizita patriarhului Kiril şi vechile conflicte dintre Republica Moldova şi Federaţia Rusă

Sigur că vizita Patriarhului Rusiei a fost recepţionată de foarte mulţi în termeni strict politici şi geopolitici şi retoricele s-au axat mai mult pe vechile conflicte dintre Republica Moldova şi Federaţia Rusă sau dintre România de altă dată şi URSS-ul de altă dată. Adică, se pare că nu am reuşit să ieşim cu toţii din obsesiile istorice şi din frustrările noastre de acum câteva decenii şi de aceea patriarhul a fost tratat în mod foarte diferit, atât de politicieni, cât şi de comentatorii politici.

Şi un alt aspect. Personal cred că atunci când o faţă bisericească de un asemenea rang efectuează o vizită într-o ţară ca Republica Moldova, care este puţin cunoscută pe plan internaţional, nu avem decât să o salutăm. Am fost în străinătate şi trebuia să le explic tuturora unde este Moldova. Vă asigur că după vizita Patriarhului, Moldova a reapărut pe harta lumii. Cel puţin, din acest punct de vedere, Moldova a avut un câştig de imagine.

Influenţa politică a patriarhului Kiril şi meritele lui Voronin în faţa Bisericii

Dincolo de aceste lucruri, să fim foarte atenţi la discursul Patriarhului. Patriarhul Rusiei este un teolog remarcabil, este un predicator de excepţie, este o persoană bisericească eminentă. Eu l-am urmărit mai mulţi ani de zile la televiziunea rusă cu predicile pe care le ţinea în fiecare duminică. Şi de această dată predica lui a fost plină de iubire, de îndemn la înţelegere, la virtuţile creştine. Şi până la urmă, funcţia unei Biserici, a capului unui Biserici este să amintească oamenilor că viaţa este finită şi că aspiraţia fiecăruia trebuie să fie spre mântuirea sufletului. Am constatat cu regret că nu toată lumea a prins acest lucru, l-a privit pe Patriarhul Bisericii Ortodoxe Ruse mai mult ca pe un personaj politic, ceea ce nu este adevărat. Asta nu înseamnă că Patriarhul Kiril nu are influenţă politică. Sigur că are. Întotdeauna sau de cele mai multe ori Biserica, mai ales o biserică atât de mare ca cea Rusă, are o anumită influenţă şi asupra opiniei publice, şi asupra factorilor de decizie. Patriarhul, în mod firesc, s-a întâlnit cu conducătorii Republicii Moldova. Este foarte bine că s-a întâlnit şi cu preşedintele opoziţiei. S-au iscat discuţii în contradictoriu: de ce l-a decorat pe Voronin, care este comunist? El a decorat nu un comunist, el a decorat o persoană care a coordonat reconstrucţia, reparaţia şi redeschiderea a multe şi multe biserici şi mănăstiri din Republica Moldova. Cifra este de câteva sute. Nimeni, până la Voronin şi nici după, nu a făcut acest efort. Prin urmare, cred că, în felul acesta, capul Bisericii Ruse a recunoscut contribuţia fostului şef al statului la reconstrucţia lăcaşelor de cult ortodoxe din Republica Moldova.

Sigur că sunt speculaţii foarte multe. Alţii se întreabă de ce Marian Lupu i-a dat Ordinul Republicii. Dacă suntem atenţi, o faţă bisericească de un rang atât de înalt, cam peste tot unde ajunge, primeşte câte o distincţie. E o chestie de uzanţe diplomatice. Nu are nevoie Patriarhul Bisericii Ortodoxe Ruse de astfel de distincţii. E o chestiune de reverenţă diplomatică. Nu e o chestiune de înjosire naţională sau de nu ştiu ce jocuri politice. S-a gândit sau nu Marian Lupu să obţină un avantaj de imagine – este altceva. Cred că oricine ar fi fost preşedinte al Republicii Moldova proceda la fel. Nu puteai să-l decorezi pe Patriarh, de pildă, cu ordinul „Gloria Muncii” sau cu o medalie de rangul doi. Şefului unei Bisericii şi mai ales atât de importante cum este Biserica Rusă, normal, îi conferi cea mai înaltă distincţie.

Dacă e să sărim peste semnificaţiile acestei vizite, mă simt obligat să fac următoarea menţiune. Eu aş fi fost foarte fericit dacă în Republica Moldova oamenii care fac politică şi care populează spaţiul public ar privi Biserica nu doar ca pe o componentă a bătăliilor politice şi s-ar gândi mai bine la faptul că Republica Moldova este o ţară cu o populaţie de peste 90 la sută de ortodocşi, care, la ora actuală, canonic sunt în două mitropolii şi care ţin de două patriarhii. De ce s-a întâmplat aşa? Pentru că acest teritoriu a aparţinut pe vremuri Imperiului Ţarist, după aceea imperiului sovietic, am făcut parte din România regală, am fost parte a Moldovei medievale. Prin urmare, ambele patriarhii, şi cea Română, şi cea Rusă, privesc acest teritoriu ca pe unul canonic al său. În acest sens, sigur că pot exista anumite fricţiuni, ele şi există. Slavă Domnului că s-a terminat etapa de prigoană a Mitropoliei Basarabiei. Ea a fost pusă în legalitate, autorităţile nu mai prigonesc nici clerul, nici enoriaşii. Este foarte regretabil că s-a întâmplat aşa. Dar dacă suntem creştini, trebuie să fim şi iertători, să ne gândim oare cum am face noi, ca laicat, ca enoriaşi, să influenţăm de jos în sus ierarhiile bisericeşti, cu dragoste şi cu înţelepciune, ca să-i vedem slujind împreună pe mitropolitul Vladimir cu mitropolitul Petru. Să-i vedem slujind împreună şi pe preoţii de la cele două mitropolii, ceea ce se întâmplă în multe sate, la multe evenimente. Să nu uităm că şi unii, şi alţii, în egală măsură, au dreptul lăsat de la Dumnezeu, de la Sfinţii Apostoli să săvârşească sfintele taine.

O Biserică Ortodoxă Autocefală pentru Republica Moldova

Să vorbim puţin şi de partea spirituală, de partea duhovnicească, de partea mistică a Bisericii, nu doar de jocul de imagine. Nu putem să-l tratăm pe patriarhul Kiril ca pe o vedetă, ca pe o celebritate care a venit şi care a făcut nişte declaraţii şi hai să le întoarcem pe toate părţile. Numai Biserica are funcţii mistice într-o societate, numai biserica se ocupă de mântuirea sufletului fiecăruia dintre noi. Şi atunci punctul terminus pentru mine ca creştin ortodox din Republica Moldova ar fi ca într-o perspectivă mai apropiată sau mai îndepărtată să se găsească soluţii canonice şi ierarhiile bisericeşti din Rusia şi din România să agreeze o Biserică Ortodoxă Autocefală în Republica Moldova. Spre asta trebuie să tindem fără a ne cantona în zona conflictualizării relaţiilor noastre cu o mitropolie sau alta.

De-am fi noi vrednici să ne prezentăm la sfintele slujbe într-o biserică sau alta.

Trebuie să ne învăţăm să privim Republica Moldova ca pe o ţară care a avut o istorie foarte controversată, extrem de dramatică şi să ne gândim mai mult la viitor, fără a uita trecutul. Nu trebuie să ne cantonăm în trecut şi să ne înveninăm relaţiile, inclusiv cu ocazia unor astfel de vizite doar pentru că în trecut cineva a fost prigonitor, cineva a fost prigonit. E regretabil, e adevărat, e perfect cunoscut. Avem manuale de istorie, avem cicatricele noastre pe care ni le-am tămăduit fiecare cum am putut. Trebuie să mergem înainte şi, fără a fi excesiv de concesivi, să înţelegem că Republica Moldova este o ţară mică care trebuie să genereze multă înţelepciune şi diplomaţie rafinată, flexibilitate în comunicare, inclusiv cu astfel de ocazii.

Eu sunt convins că această vizită este una care trebuie privită în sens pozitiv. Nu este nici un fel de motiv de scandalizare sau controverse.

- Vă mulţumesc.