Româna/Русский

Canalul YOUTUBE

Liberul schimb în acțiune: autoritățile de la București exportă români și importă pakistanezi

Aflăm din știrea publicată pe portalul activenews.ro că autoritățile române ar fi dispuse să importe pe piața forței de muncă până în anul 2020 circa 500 de mii de pakistanezi. Cunoscând rigoarea profesională a colegilor de la acest portal de știri patriotic înclinăm să credem că informația este autentică. Mai cu seamă că garniturile guvernamentale care s-au succedat în ultimele decenii la București și-au arătat în permanență adeziunea necondiționată, stupidă și iresponsabilă față de pernicioasa ideologie neoliberală bazată pe principiul așa zisului liber schimb.

Dogma sacrosanctă a ideologiei dominante în lumea capitalismului speculativ este urmată cu strășnicie de către politicaștrii bucureșteni. Ea stabilește, așa cum bine se știe, directiva noului cler ideologic, care sună astfel: libera circulație a mărfurilor, serviciilor, capitalurilor și persoanelor. Altfel zis, promotorii liber-schimbismului, alimentați de gândirea unică a „Școlii de la Chicago” a economistului de tristă faimă Milton Friedman, care a fost impusă de noul tip de imperialism extrateritorial prin intermediul politicii oficiale a SUA, UE, FMI și Băncii Mondiale, care a ruinat economia țărilor lumii, face ravagii și în România. În acest sens, analizele unor intelectuali de marcă din România precum prof. Ilie Bădescu, economiștii Constantin Cojocaru și Ilie Șerbănescu, la care aderăm în totalitate, au arătat cu prisosință cum anume politicile dezastruoase ale guvernanților de la București au transformat țara într-o ruină social-economică.

Știrea despre intenția oficialităților române de a importa dintr-o țară musulmană o jumătate de milion de oameni este cu atât mai șocantă și scandaloasă, cu cât tocmai în această perioadă valul de mișcări suveraniste ia o amploare fără precedent în întreaga lume și nu în ultimul rând în spațiul occidental, la care se raportează și politicienii de la București. Adică, și de această dată puterea politică din România se mișcă în contrasens cu tendințele tot mai pronunțate de recucerire a suveranității naționale care mobilizează milioane de oameni inclusiv în preajma apropiatelor alegeri de la sfârșitul lunii mai în Parlamentul European.

După Brexit-ul decis de către britanici, după alegerea lui Trump și victoria forțelor populiste din Italia, precum și după ce țările grupului de la Visegrad au dat un exemplu demn de toată admirația de apărare a intereselor naționale față de diktatul comisarilor de la Bruxelles, iată că politicaștrii români sunt din nou repetenți la examenul de conștiință națională și de apărare a țării în fața unor pericole fără precedent în istoria ei.

De această dată gestul puterii de la București nu pare a fi unul impus de către centrele de putere occidentale, ci o decizie luată pe cont propriu. În loc să dezvolte politici bazate pe protejarea economiei naționale în fața invaziei mărfurilor și capitalurilor străine, de reindustrializare a țării, de stimulare a producătorului autohton și de crearea unor condiții salariale pentru românii nevoiți să ia calea pribegiei în căutarea unor surse de supraviețuire, guvernanții de la București se limitează la constatarea exodului al forței de muncă naționale, pe care, iată, intenționează să o substituie cu sutele de mii de venetici care s-ar mulțumi cu niște salarii mai mici în detrimentul forței de muncă autohtone.

Dacă e să ținem seama de faptul că economia națională a României a fost colonizată în totalitate de către rechinii corporațiilor transnaționale, devine evident faptul că nu Guvernul României ia astfel de decizii, ci anume mega-jucătorii capitalismului sălbatic care au redus la zero capacitatea de decizie autonomă a Statului Român. Principiul atât de drag promotorilor neocolonialismului economic, ascuns în spatele ideologiei neoliberale a globalismului, de reducere a competențelor și capacităților decizionale ale guvernului în favoarea pretinsei piețe libere (small government, adică guvern mic în favoarea corporațiilor mari și în detrimentul popoarelor), odată inoculat în mințile clasei politice este realizat în practică fără niciun impediment. În timp ce organul legislativ al Poloniei, Seimul, adoptă o declarație prin care se opune aroganței hegemonice a Bruxelles-ului și își reconfirmă dreptul la apărarea suveranității naționale, autoritățile române continuă să promoveze politici de suicid național prin inițiative de colonizare a țării cu populații are provin din civilizații, religii și culturi totalmente străine românilor.

Iar dacă mai punem la socoteală și faptul că România traversează, alături de celelalte țări europene, o iarnă demografică catastrofală, nu este greu să ne imaginăm ce s-ar întâmpla dacă peste noapte țara ar absorbi o jumătate de milion de populație musulmană cu o rată a natalității uriașă. Am vrea să vedem cine ar fi naivul care ar crede că ar fi vorba despre niște muncitori sezonieri veniți în România pentru o perioadă scurtă de timp, după care ar fi dispuși să revină incorpore în țara lor de origine. Dacă acest proiect va fi totuși pus în aplicare, nu încape nicio îndoială că cel mult într-un deceniu România se va pomeni cu o populație de câteva milioane de musulmani care-și vor revendica dreptul la cetățenie, mai ales dacă e să ținem cont de faptul că cei născuți pe teritoriul țării vor beneficia în mod automat de dreptul de a obține cetățenia acesteia.

Oare chiar decidenții români sunt atât de orbi, inconștienți și iresponsabili încât trec cu vederea realitățile politice din Europa occidentală tot mai afectată de valul necontrolat de imigranți care au intrat în ultimii ani cu milioanele, comițând violuri în masă, inclusiv a copiilor, furturi și acte de violență de o gravitate înfiorătoare pentru un european? Oare chiar nu observă cum învechita în rele Angela Merkel este tot mai contestată de către propriul popor pentru politica ei pro-imigraționistă? Oare chiar nu observă rezistența pilduitoare a unui Matteo Salvini care caută să apere Italia de invazia puhoiului de imigranți? Oare nu văd nici ceea ce se întâmplă chiar dincolo de gardul României, în Ungaria lui Viktor Orban, care a devenit un simbol al rezistenței în fața directivelor UE de distribuire a unor cote de imigranți țărilor membre?

Nu suntem cetățeni ai României. Dar nu ne-a fost niciodată indiferent ce se întâmplă în Țară. În fața unor evenimente de un tragism fără precedent în istoria neamului nostru, cum oare am putea rămâne impasibili? Niciodată în lunga și glorioasa noastră istorie națională, nici pe vremea turcilor și nici a sovieticilor, neamul n-a fost călcat în picioare în halul în care a ajuns să fie batjocorit în ultimele câteva decenii. Guvernările patriotarde de la București, care se tot drapează în spatele unor lozinci pseudo-naționaliste cu ocazia sărbătorilor naționale, a vândut tot ce a avut mai de preț România: resursele energetice, industria, terenurile arabile, pădurile, dar, ceea ce e și mai grav, tradiția, cultura și credința strămoșească.

În fața acestor realități crude cine oare ar fi liderul politic în stare să ridice poporul împotriva dictaturii unor trădători naționali și să ofere un program patriotic care ar da șansa unui alt viitor pentru România? Desigur, nu opoziția de carton controlată de rețelele Soros. Oare chiar să se fi scurs toată vlaga patriotică și spiritul de sacrificiu care a alimentat dea lungul veacurilor neamul nostru? Noi, cei care suntem dincoace de frontieră, nu putem decât să luăm atitudine. Acțiunea politică aparține celor din interiorul țării.

Iurie Roșca

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *