Româna/Русский

Canalul YOUTUBE

Moldova, o virgulă între Rusia și UE

Note pentru  conferința de la Lille, Franța, 23 martie 2019

Acest text a fost pregătit pentru conferința organizată de către filiala locală a Asociației ”Egalitate și Reconciliere” din Franța în orașul Lille, care a fost dedicată Moldovei și care i-a avut drept vorbitori pe Robert Steuckers, cunoscut istoric, eseist și militant politic belgian, și  Iurie Roșca, jurnalist și editor.

Versiunea video a acestui eveniment urmează să fie plasată în curând pe site-ul nostru. Până atunci, însă, vă propunem să parcurgeți aceste rânduri care au stat la baza intervenției sale.

Bună ziua și mulțumesc organizatorilor pentru această conferință. Acum un an, la 6 martie 2018, urma să sosesc la Lille pentru a participa la o conferință similară alături de Robert Steuckers și prietenul nostru italian Alessandro Sansoni. Însă procurorul a refuzat să-mi permită părăsirea țării. Și totuși iată că peste un an au reușit în cele din urmă să ajung aici, ceea ce mă face să mă simt foarte fericit. Vă mulțumesc pentru ospitalitatea dumneavoastră.

  1. Câteva elemente biografice

Pentru început, aș dori să vă spun câte ceva despre parcursul meu. De profesie sunt jurnalist. Practic această meserie din 1979. Încă din adolescență am făcut parte din cercurile disidente, anticomuniste și naționaliste. Perestroika lui Gorbaciov a fost pentru mine o oportunitate de a participa la mișcarea anticomunistă și de emancipare națională. Am fost unul dintre fondatorii primului partid anticomunist, printre inițiatorii primelor ziare clandestine sau samizdat și al protestelor de masă etc.

Pe parcursul a circa douăzeci de ani am fost șef de partid. Între anii 1994 et 2009, am fost deputat patru legislaturi, de două ori  vicepreședinte al Parlamentului, iar în 2009 – viceprim-ministru. Pe parcursul ultimilor ani am fost profesor la câteva universități, cu precădere în domeniul jurnalismului și științelor comunicării. Am lucrat în calitate de  jurnalist, traducător și editor.

  1. Câteva date istorice despre Republica Moldova

Republica Moldova de azi reprezintă partea orientală a statului medieval Moldova. Ultima era unul dintre cele două state românești, alături de Muntenia sau Valahia, care a moștenit matricea civilizațională bizantină. După o serie de războaie ruso-turce, în 1812, partea orientală a Moldovei istorice, Basarabia, a fost anexată de către Rusia țaristă. În 1859 are loc formarea Statului modern român prin unirea celor două principate românești, proces la care Basarabia n-a participat, rămânând sub administrație rusească. În 1918, după Primul Război Mondial și revoluția bolșevică, Basarabia se unește cu România, alături de alte provincii românești, Bucovina și Transilvania, care fusese până în acel moment sub ocupația Imperiului Austro-Ungar. În 1940, URSS anexează Basarabia, precum și cele trei state baltice și Polonia orientală. Pe parcursul perioadei sovietice, pe lângă represiunile politice, populația românească autohtonă a fost supusă unui proces de deznaționalizare și rusificare. Pentru a justifica anexarea Basarabiei și formarea unei republici sovietice moldovenești autoritățile de ocupație au aplicat o teorie aberantă ce decreta existența unui ”popor moldovenesc” și al unei ”limbi moldovenești” ca fenomen etnolingvistic diferit de cel din România. Alfabetul latin a fost interzis, fiind înlocuit cu cel chirilic. În Moldova sovietică cea mai mare crimă era să spui că ești român și vorbești limba română. Eram în era corectitudinii politice comuniste. Ceea ce și explică faptul că pentru generația mea căderea URSS a fost un eveniment istoric major, așteptat de decenii.

  1. Perioada post-sovietică: Căderea din URSS în UE, din comunism în liberalism, din statutul de colonie sovietică în postura de colonie a Occidentului globalizat

În momentul prăbușirii URSS, fostele republici sovietice și foste țări socialiste au considerat că această înfrângere nu vizează decât o ideologie, comunismul, și că rolul de perdant îi fusese atribuit doar fostului centru imperial de la Moscova. Nu știam că de fapt învingătorii în Războiul Rece au tratat toate țările fostului spațiu comunist ca pe niște perdanți. Acum treizeci de ani nu eram conștienți nici de faptul că înfrângerea noastră nu este doar una ideologică, dar și geopolitică, economică, civilizațională și culturală. Eram într-atât de naivi, încât am acceptat condițiile de capitulare impuse de către occident ca pe un dar suprem, ca pe un gest de caritate. Astfel, spre deosebire de ocupația militară brutală a URSS, în perioada postsovietică  s-a produs o ocupație non-militară, dulce, ”soft”.  Rețetele propuse de către Statele Unite, FMI, Banca Mondială și UE au fost puse în aplicare cu zel și optimism. Fascinația indusă de către ”democratizare” a fost atât de puternică, încât am recurs la liberalizarea economiei, la privatizarea de masă, la liberul schimb, la creditarea externă, și asta fără ține cont de faptul ce rol ni se atribuise în economia globală. Astfel, Moldova a devenit o periferie a sistemului capitalist mondial.

Timp de două decenii, personal am crezut că eșecurile noastre economice erau cauzate de către incompetența și corupția clasei conducătoare. Și doar după o îndelungată experiență politică, inclusiv la scară internațională, după ce am devorat numeroase cărți în domeniul geopoliticii, economiei etc., am ajuns să înțeleg ce se întâmplă cu adevărat în societatea noastră.  Adevărul pe care l-am descoperit consta în faptul că eliberatorii occidentali nu sunt de fapt decât noii noștri ocupanți. Ceea ce a constituit un veritabil șoc pentru mine.

Spațiul ex-comunist, colonizat de către oligarhia globală, s-a transformat într-o adevărată ruină economică.  Alături de alte popoare eliberate de sub comunism, moldovenii au devenit sclavii economici ai capitalismului fără frontiere. Și la fel ca popoarele din Lumea a Treia, poporul nostru s-a pomenit lovit de fenomenul nomadismului de masă. Migrarea spre piețele forței de muncă externe este un fenomen generalizat în Moldova.

În felul acesta, plecarea masivă a moldovenilor în străinătate scutește guvernarea de responsabilitatea față de problema șomajului. Acest fenomen reprezintă o reală catastrofă economică, socială și demografică. În plus, noi lucrăm aici, în Europa, dar și în Rusia, în schimbul unor salarii mizere și ilegale, ceea ce reprezintă un factor de extindere a șomajului în aceste țări.

  1. Abandonarea iluziei liberale, a euro-entuziasmului. Revenirea la starea de disidență: cum un ”ex-antisovietic” a devenit un ”antiglobalist”…

Așadar, revenirea mea la realitatea dură a fost un adevărat șoc cultural. După ce am fost angajat în lupta contra dominației sovietice, după ce am crezut că Statele Unite și Occidentul în ansamblu sunt aliații noștri, deziluzia a fost puternică. Dar descoperirea adevărului nu e întotdeauna agreabilă.. Astfel, m-am înrolat în mod firesc în rezistența antiglobalistă.

Pe parcursul ultimilor ani, am scris o multitudine de articole și am publicat o serie de cărți în care am analizat esența noului tip de imperialism extrateritorial, a neocolonialismului economic, a dominației intelectuale și psihologice exercitate de către centrele de influență occidentale.  Astfel, am devenit o persona non grata pentru toate ambasadele occidentale de la Chișinău.  De la naționalismul etnolingvistic și cultural, împărtășit în perioada de emancipare națională, am ajuns la platforma naționalismului economic, a suveranismului politic, a multipolarității. Altfel zis, am adoptat o atitudine totalmente ostilă față de hegemonia americană și neoliberalismul mondializat.

  1. Moldova între puterile occidentale și Rusia

Așadar, la ora actuală Moldova este o țară redusă la starea de pion al Occidentului, la o democrație imitativă, având o guvernare oligarhică ce a uzurpat puterea de stat. Modelul de societate de la noi este copiat integral după cel al societății de consum, a hedonismului, a indecenței, a subculturii de masă occidentale.

Principalele forțe politice sunt divizate în funcție de preferințele lor geopolitice. Pe de o parte, avem partide prooccidentale, eurolatre sau europeniste, care mărturisesc religia neoliberală, fundamentalismul de piață, dogmele drepturilor omului și hegemonia americană. Acestea sunt prin definiție antirusești. Iar pe de altă parte avem partide prorusești, alimentate de către nostalgia pentru perioada sovietică, dar și de dorința de a obține grațiile Kremlinului, care aduc dividende electorale și pecuniare.  Și totuși aceste ostilități ireconciliabile dintre cele două tabere politice au un numitor comun.  Ele sunt în egală măsură captivele paradigmei liberale, a liber-schimbismului și consideră principiul ”suveranității limitate” drept un lucru firesc. Altfel zis, cele două tabere consideră Moldova drept un satelit al unor actori geopolitici mai importanți, diferența reducându-se la simpatia pentru un centru de putere și la antipatia față de altul. Adică, Moldova e considerată drept un obiect al relațiilor internaționale, și drept un subiect independent Dar personal sunt convins că, în pofida unei ponderi geopolitice modeste, Moldova poate și trebuie să participe în mod activ la reconfigurarea geopolitică a regiunii.

Și deoarece Uniunea Europeană și NATO reprezintă un rău absolut pentru Moldova, trebuie să dezvoltăm în mod firesc relațiile noastre cu cel mai important centru de putere de alternativă din regiunea noastră, Rusia. Însă nu pe post de vasal, ci ca partener, chiar dacă ceva mai mic, apărându-ne cu înțelepciune interesele naționale. Se știe că astăzi nici o țară din lume nu-și poate apăra interesele naționale doar cu propriile mijloace. Iată de ce trebuie să aplicăm formula ”câștig-câștig”, inclusiv în dialogul nostru cu țări ca Rusia. Fiind încercuită de țări ostile și aflându-se în confruntare cu Occidentul, Rusia este direct cointeresată să-și demonstreze capacitatea de a avea relații bune cu țări mai mici precum Moldova, fără a pretinde să le domine. Anume aici aș vedea o oportunitate pentru Moldova. Însă pentru asta am avea nevoie de o clasă politică responsabilă și patriotică, ceea ce nu e cazul la ora actuală.

Bineînțeles, în paralel cu dezvoltarea relațiilor cu Rusia, Moldova ar trebui să-și consolideze raporturile cu țări ca China, Iranul, Siria și alte state care au reușit să-și păstreze suveranitatea națională. Desigur, o cooperare mai strânsă cu țările grupului de la Vișegrad, care încearcă să reziste în fața presiunilor Bruxellesului, ar fi de asemenea binevenite. Aș vrea să menționez și faptul că Moldova este situată între două țări subordonate total centrelor de comandă occidentale, România și Ucraina, ceea ce constituie o problemă majoră suplimentară în ecuația geopolitică din jurul nostru.

Fenomenul populist din ce în ce mai puternic într-un șir de țări europene poate deveni un factor extern pozitiv pentru Republica Moldova.  Dezvrăjirea minților oamenilor, trezirea din starea de letargie provocată de inocularea virusului liberal pot veni din această direcție.  Ceea ce e deosebit de important dacă e să ținem cont de atractivitatea Europei pentru cetățenii noștri. Așa cum la sfârșitul URSS am beneficiat de efectele pozitive ale factorului extern, am putea la fel să beneficiem de revolta popoarelor Europei occidentale. Din această perspectivă, sperăm că viitoarele alegeri în Parlamentul european va fi un adevărat succes pentru partidele populiste. Cu alte cuvinte, pentru a înțelege mai bine alternativele geopolitice, economice și civilizaționale, Moldova are nevoie de un exemplu extern  major.

  1. Ce a reușită să facă o echipă mică în ultimii ani

Este adevărat că în ultimii ani noi nu am așteptat ca efectele factorilor externi să trezească societatea noastră.  Grupul nostru de intelectuali antisistem este mereu activ. Articularea unui discurs de alternativă, în totală opoziție cu plutocrația mondială și cu sculele ei din clasa conducătoare moldovenească constituie un efort permanent al echipei noastre.

Am fondat Universitatea Populară, un ONG unde am ținut cursuri de formare a tinerilor, am organizat conferințe publice și mese rotunde, și tot sub egida ei am editat și lansat public o serie de cărți semnate de autori antisistem. De exemplu, personal am tradus în română și am publicat patru cărți scrise de către prietenul meu, filosoful rus Aleksandr Dughin, ”A Patra Teorie Politică”, ”Teoria Lumii Multipolare”, ”Relațiile Internaționale”, ”Misiunea Eurasianistă”. În 2017 am publicat antologia ”Destin Eurasianist” de același autor, care a fost lansată la București și la Chișinău. Prezența acestei notorietăți de talie mondială la evenimentele noastre are un impact special asupra opiniei publice.

Pe parcursul ultimilor doi ani noi am editat lucrări semnate de un șir de autori francezi, pe care îmi face plăcere să îi amintesc aici: Jean Parvulesco, ”Vladimir Putin și Eurasia”; Hervé Juvin, ”Zidul de Vest nu a căzut”; Jean-Michel Vernochet, ”Războiul civil rece: la teogonia republicană de la Robespierre la Macron” ; Ivan Blot, ”Europa colonizată”; Valérie Bugault & Jean Rémi, ”A ucide plutocrația. Ghid practic pentru demontarea Sistemului” ; Youssef Hindi, ”Mistica Laicității. Genealogia religiei republicane de la Junius Frey la Vincent Peillon”; Hervé Juvin, ”Guvernarea dorinței”; Lucien Cerise ”Neuro-Pirații – Reflecții despre ingineriile sociale”. În viitorul apropiat sperăm să edităm alte două cărți scrise de autori francezi din aceeași serie de militanți antiglobaliști. Vorbesc despre cartea lui Pierre-Antoine Plaquevent, ”Soros și societatea deschisă: metapolitica globalismului”  și de lucrarea prietenului nostru Pierre Hillard, ”Cronica mondialismului”. Aș dori să menționez de asemenea că în câteva zile va fi publicată o operă fundamentală scrisă de cel mai valoros sociolog și geopolitolog român din ultimele decenii, Ilie Bădescu, ”Noopolitica războiului nevăzut”.

Am reușit de asemenea să organizăm în 2017 două conferințe internaționale în capitala țării mele cu o participare masivă a prietenilor noștri francezi. Această conferință a intelectualilor din ai multe țări ale lumii a fost numită Forul de la Chișinău. Sperăm ca în septembrie anul curent să aibă loc o nouă reuniune, la care să participe intelectuali din Europa, Rusia, țările arabe, Africa și din alte regiuni geografice. Este vorba despre o platformă de discuții ce reunește personalități care împărtășesc aceleași valori și elaborează strategii de alternativă pentru reconfigurarea geopolitică a lumii în baza principiilor multipolarității și a respectului față de suveranitatea și identitatea colectivă a tuturor popoarelor.

Aș dori să menționez în treacăt că anume nucleul dur al Forului de la Chișinău este cel care a lansat în ianuarie anul curent o nouă inițiativă civică, denumită Mișcarea Internațională pentru Suveranitatea Popoarelor, care a fost fondată la Paris prin semnarea și publicarea unui document intitulat ”Apelul de la Damasc”. La începutul acestei luni echipa suveraniștilor europeni s-a deplasat în Siria, unde a avut o serie de conferințe publice în mai multe orașe, în cadrul cărora și-au exprimat solidaritatea cu lupta eroică a poporului sirian pentru libertate și independență.

Site-ul nostru www.flux.md (disponibil în versiunile română, rusă, franceză și engleză), precum și site-ul video www.altermedia.md dezvoltă relații de parteneriat cu colegii din presa de alternativă din mai multe țări. Colaborăm cu media de limbă franceză precum TV LibertésE&RLe Saker FrancophoneEuro-synergies (coordonat de dl Robert Steuckers), Les non-alignés etc.

În concluzie, aș dori să  ai adaug doar câteva cuvinte. Ne place această luptă deoarece știm că ea servește o cauză majoră și un obiectiv nobil. Dar ne mai place și pentru că adversarul nostru este mult mai puternic, ceea ce face lupta noastră deosebit de agreabilă și pasionantă.

Vă mulțumesc pentru atenție.

Iurie Roșca

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *