Româna/Русский

Canalul YOUTUBE

O, sfântă tinereţe! Nu te-am uitat şi nu m-am lepădat de tine.

Ianuarie 1991. Chişinău. Miting de protest al Frontului Popular din Moldova împotriva represiunilor sângeroase ale sovieticilor la Vilnius, capitala Lituaniei[1]. Aşa obişnuiam să reacţionăm la toate acţiunilre represive ale Moscovei împotriva republicilor care luase calea independenţei. Cuvântrarea de mai jos a fost descoperită de unul dintre mai tinerii mei prieteni, car a descifrat-o de pe un video. În acest moment nu mai ştiu pe unde e versiunea video. Dar am găsit potrivit să public acum textul, care redă atmosfera din acea perioadă tumultuoasă, tensionată, plină de riscuri şi de vise înăţlătoare, pe care am trăit-o din plin.

Nu contenesc să îi aduc laude bunului Dumnezeu că mi-a oferit prilejul să mă ridic în picioare pentru libertatea neamului meu.

Iurie Roşca

Compatrioți,

… În apropierea televiziunii de la Vilnius au murit peste zece oameni. Au fost striviți de șenilele tancurilor sovietice. Oamenii n-au reușit să se retragă. Landsbergis și preoții care se aflau în Parlament, până în ultima clipă au chemat concetățenii săi să nu răspundă la violențe. Dar a fost zadarnic.

Compatrioți,

Să păstrăm un moment de reculegere în memoria victimelor agresiunii sovietice în Lituania, căzute în această noapte.

Vă mulțumesc.

După cum vedem, și după cum bine știam, sovieticii se comportă în Lituania exact la fel cum s-au comportat în 1940 în Moldova, exact la fel cum s-au comportat întotdeauna. La fel cum s-au comportat și în Ungaria, și în Cehoslovacia, și în Afganistan, și la Tbilisi, și la Bacu. Exact la fel s-au comportat comuniștii și la Timișoara, și București, în decembrie ’89.

Întrebarea care ne apărea mereu în ultimii ani era dacă este oare în stare sistemul, regimul imperial comunist, să se democratizeze, să renunțe la sine însuși? Cred că ne-am convins cu toții că a fost o naivitate să bănuim că Satana se poate democratiza. Acum vedem clar că regimul mai degrabă ne măcelărește pe toți. Mai degrabă dezlănțuie un nou război mondial decât să cedeze măcar o iotă. Semnul satanic, steaua roșie cu cinci colțuri, ridicată de-asupra Kremlinului de mai bine de 70 de ani, este cea mai bună dovadă a faptului că bestialul imperiu va prefera să se autodistrugă, trăgând cu sine în hău întreaga omenire, decât să renunțe la teroare și ucideri, la înfometare și represiuni.

Însă nemărginită este puterea Domnului. Și după atâta moarte și distrugeri, prin rugăciune, prin voință, curaj și înțelepciune vom înfrânge hidra comunistă.

Iată, iubiți consângeni, cum procedează imperiul cu cei nesupuși. Iată prețul pe care trebuie să-l plătească națiunile înrobite, care au cutezat să ia calea libertății. Vânarea recruților[2] nu a fost decât un pretext pentru îngenuncherea celor  care nu doresc să-și semneze de bună voie verdictul, numit cu viclenie Tratat Unional[3].

Astăzi, cui oare i se va mai ridica mâna să semneze sau să voteze un tratat unional?

(Mulțimea scandează: Nuuu!)

Cu cine ne unim? Cu cine dăm mâna? Cu călăii care au masacrat oamenii nevinovați la Tbilisi, Bacu, Vilnius și în multe alte părți? Mâinile lor sunt pline de sânge. Nu le dați mâna! Domnilor deputați, nu vă pătați de crimele lor![4]

Românii din țară, după revoluție ziceau că cel mai cumplit călău comunist a fost Ceaușescu, dar vedem acum că acest satrap este un dulce copil în comparație cu bestialul Gorbaciov și gașca lui criminală.

(Mulțimea scandează)

Cine, cine ar îndrăzni să spună ca Bukovschi, când ieșea și spunea: Dacă ai dat premiul Nobel pentru pace lui Gorbaciov, de ce nu i-l dai lui Sadam Husein?  Acum, când esența imperiului a devenit evidentă chiar și pentru cel orb,când am înțeles cu toții că Perestroika gorbaciovistă nu a fost decât o mască sulimenită a comunismului feroce, când am văzut că „fața umană” ascunde un spirit… ( urmează câteva cuvinte indescifrabile – n.n.), să vedem ce noi argumente vor mai avorta național-comuniștii și internaţionaliştii în favoarea unirii benevole sub sceptrul împăratului roșu de atâta sânge vărsat.

Steaua de la Kremlin încă ma sângerează de-asupra capetelor noastre. Şi totuși apusul ei se apropie. Și apoi, vorba lui Eminescu: ” De bunăvoie niciodată, cu sila şi mai puţin”. Spunea Eminescu: ”Nu deprindem frica și pace bună”.

Compatrioți,

Să ascultăm cuvântul lui Eminescu să învățăm de la el. Iată ce spunea autorul „Doinei”: ”Se stabilește principiul ca Basarabia să fie cedată prin liberă învoială, ceea ce presupune că sîntem în drept de a o ceda sau de a n-o ceda. Ne hotărîm de a n-o ceda și Rusia a ocupat-o astăzi pe deplin. În fine, susțiind dreptul nostru, vedem ivindu-se colții prieteșugului. Oamenii fără simț istoric, liberalii cosmopoliți c-un foarte incolor sentiment de Patrie s-au dat în apele Rusiei. Deviza noastră este: a nu spera nimic și a nu ne teme de nimic. Nesperînd nimic, n-avem nevoie de a ne mai încrede în alții precum ne-am încrezut, ci numai în noi înșine și în aceia care sînt nevoiți să ție cu noi; netemîndu-ne de nimic, n-avem nevoie de a implora generozitatea în locuri unde ea e plantă exotică”.

Curaj, fraților! Dreptatea este de partea noastră și până la urmă vom învinge!

Dumnezeu să ne ajute!

Chişinău, ianuarie 1991.

Iurie Roşca

[1] https://ro.wikipedia.org/wiki/Evenimentele_din_ianuarie_1991_din_Lituania

[2]  În ultimii ai ai URSS, când se clătinau temeliile imperiului comunist, violenţele împotriva neruşilor în armata Sovietică atinsese cote uriaşie. Bătăi, asasinate, înjosiri. În aceste circustanţe critice tinerii din periferiile imperiului căutau să scape de recrutarea în armată, iar cei deja înrolaţi evadau cu miile (nota mea din 2021)

[3] https://ro.wikipedia.org/wiki/Noul_tratat_unional

[4] La acea vreme încă exista  Congresul Deputaţilor URSS, în care era prezentă şi delegaţia moldovenească, singurul ales pe baze de alternativă. Iar la Chişinău, ca şi în toate repiblicile unionale, deja exista un nou for legislativ, încă numit Sovietul Suprem al RSSM, care s-a format în primăvara lui 1990 tot pe bază de competiţie dintre candidaţi, dar cu „rolul conducător al partidului” încă păstrat formal. La ei fac aluzie în cuvântarea mea.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *