Româna/Русский

Radu Gyr nu are nevoie de Premiul Nobel

Răsfoind o cărțulie cu o culegere de articole, apărută în 1995 cu titlul ”Ieșirea din întuneric”, pentru a-mi împrospăta anumite situații de acum un sfert de veac în vederea înregistrării unui nou video despre istoria recentă a Republicii Moldova, am dat peste un text al subsemnatului, publicat la 14 martie 1995 în ziarul ”Țara”. Îl intitulasem ”Gyr al nostru”.

Am aflat despre Radu Gyr grație prietenului meu de la București, istoricul și editorul Radu-Dan Vlad. El îmi dăduse cele trei volume apărute la editura ”Marineasa” de la Timișoara la scurt timp după scoaterea lor de sub tipar în 1994. De atunci a trecut aproape un sfert de veac.  Bunul meu prieten Radu nu mai printre noi de vreo cincisprezece ani. Îi port o infinită recunoștință pentru faptul că mi l-a descoperit pe Radu Gyr.

Gyr este poate cel mai important poet creștin din literatura noastră (cel puțin, din cei pe care îi cunosc), care știe cum să convertească o înfrângere de azi într-o victorie de mâine. Condiția de luptător creștin este starea pe care o trăiește la cotele cele mai înalte, acolo, unde nu ajunge nici tortura călăilor, nici hula lașilor.

Îmi voi permite să reproduc câteva propoziții din articolul scris în 1995. Resimțind un profund dezgust pentru jelaniile unor literați ratați sau politicaștri de duzină, care se complăceau în postura de victime, înșiram următoarele rânduri:

”Nu lamentațiile epigonilor de azi care și-au făcut o meserie din deplângerea necontenită a vitregiilor timpului și nici sloganele neputincioase, demolatoare de speranțe ne sunt călăuză, ci bărbătescul ”ÎNDEMN LA LUPTĂ” ne poate oțeli spiritul de rezistență și încrederea în victorie”.

Generația lui Radu Gur a rezistat, intrând victorios în legendă. Și asta datorită (anume datorită, nu din cauza!) suferințelor inimaginabile, greutăților, riscurilor și sfidării morții cu bărbăție și optimism creștinesc. Generația noastră n-a avut privilegiul unor experiențe la fel de nemiloase. Tocmai de aceea mulți dintre cei care s-au ridicat cândva la luptă fiind ghidați de cele mai nobile idealuri, de la o vreme s-au prăbușit fie în ”mlaștina disperării”, fie în mizeria micilor preocupări cotidiene, fie în bulboana confortului atât de seducător al societății de consum.

Nu dor nici luptele pierdute,
Nici rănile din piept nu dor,
Cum dor acele brațe slute
Care să lupte nu mai vor”.
(”Îndemn la luptă”)

Faptului că Radu Gyr a fost condamnat la moarte de către un tribunal militar pentru o poezie m-a cutremurat până-n adâncul sufletului. Iată un fragment din sentința de condamnare datată cu anul 1959:

 „Tribunalul în numele poporului hotărăşte: făcînd aplicarea articolului 211 Cod Penal, cu unanimitate de voturi condamnă pe Demetrescu Radu Gyr la moarte pentru crima de insurecţie armată prevăzută şi pedepsită de articolul 211 Cod Penal prin schimbarea calificării conform articolului 292 Cod Juridic Militar din crima de uneltire contra ordinei sociale prevăzută şi pedepsită de articolul 209 punct 1 Cod Penal”.

E adevărat, calvarul lui Radu Gyr nu s-a încheiat cu executarea lui prin împușcare, pedeapsa capitală fiindu-i înlocuită cu ani grei de muncă silnică. Dar asta deja contează totuși mai puțin. Tocmai de aceea scriam atunci:

”Radu Gyr nu are nevoie de Premiul Nobel. El a primit supream recunoaștere a valorii creației sale: condamnarea la moarte pentru poemul ”RINDICĂ-TE GHEORGHE, RIDICĂ-TE IOANE!”.

Rebelul poet rus Vladimir Vîsoțki, parcă răspunzând condamnării lui Radu Gyr la moarte pentru un poem,  rostește la distanța de doar doisprezece ani:

”И нож в него – но счастлив он висеть на острие,

Зарезанный за то, что был опасен”.  (”О поэтах и кликушах”, 1971).

Adică, zice acest rus legendar, poetul este fericit să atârne în lama de cuțit. El știe că este  înjunghiat pentru că era periculos. Încununarea cu o moarte năpraznică a unei vieți trăite de dragul afirmarării adevărului, ce altceva își  mai poate dori un spirit superior?

Știm bine că înțelepciunea unui om stă în îndemânarea de a face comparații corecte. Atunci, în 1995, eram deja de mai mulți ani în iureșul evenimentelor politice majore. N-aș putea să spun că era simplu de rezistat în fața acelor încercări. Iar contactul, comunicarea, comuniunea cu opera și cu martiriul lui Radu Gyr îmi dădea măsura unei comparații atât de izbitoare, încât așeza toate lucrurile într-o ierarhie perfectă:

”În clipele când mi se pare că îmi este greu, când sunt copleșit de hărțuielile cotidiene, când îmi vine să mă îmbăt cu dulcele venin al autocompătimirii, oglinda care îmi redă adevărata dimensiune a suferinței este Radu Gyr.  Atunci recapăt echilibrul, mi se face rușine pentru slăbiciunea de moment, îmi zic ”Doamne, ajută!” și îmi continui fără ezitare calea.”

P.S.: Rândurile de mai sus au fost doar un prilej de a readuce în atenția cititorilor figura uriașă a acestui poet creștin care ne face să aspirăm, împreună cu el, spre culmile celeste:

Sus ne-așteaptă vulturii, în ciocuri
Cu cununa spașiilor sfinte”.
(”Jnepii”)

Un prilej de a publica încă o dată poemul-manifest de o actualitate netrecătoare.

Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! 


Nu pentru-o lopată de rumenă pâine,

nu pentru pătule, nu pentru pogoane,
ci pentru văzduhul tău liber de mâine,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Pentru sângele neamului tău curs prin şanţuri,
pentru cântecul tău ţintuit în piroane,
pentru lacrima soarelui tău pus în lanţuri,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Nu pentru mânia scrâşnită-n măsele,
ci ca să aduni chiuind pe tăpșane
o claie de zări şi-o căciulă de stele,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Aşa, ca să bei libertatea din ciuturi
şi-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane
şi zărzării ei peste tine să-i scuturi,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Şi ca să pui tot sărutul fierbinte
pe praguri, pe prispe, pe uşi, pe icoane,
pe toate ce slobode-ţi ies înainte,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Ridică-te, Gheorghe, pe lanţuri, pe funii!
Ridică-te, Ioane, pe sfinte ciolane!
Şi sus, spre lumina din urmă-a furtunii,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Este activată moderarea comentariilor. Comentariul dvs. poate lua ceva timp să apară.