Un eseu pentru Institutul HAGGAI

Va fi cea mai lungă şedere a mea peste hotare de până acum. Voi fi departe de Patrie. Voi avea timp să meditez, să scriu, să-mi fac planuri de viitor. Cu voia bunului Dumnezeu la toamnă fac 50 de ani. Institutul Haggai invită doar lideri deja realizaţi, cu o carieră remarcabilă în spate, vârsta pe care o am fiind la limita de sus a admisibilităţii. Ideea e că, având ceva experienţă, să capeţi noi cunoştinţe pentru a le putea valorifica mai bine după cursurile pe care le urmezi.

Textul de mai jos e un fel de anchetă, numită de organizatori eseu. Scrierea lui impunea concizie, simplitate şi sinceritate. E un text de uz intern, ca să zic aşa. Dar dacă tot l-am scris, am zis să îl fac public. L-am plasat iniţial în engleză pe facebook. Acum iată l-am tradus şi fac publică varianta lui în română. Dacă tot n-am reuşit să scriu altceva cu ocazia apropiatelor sărbători naţionale, m-am gândit că şi eseul de faţă poate fi o mărturie a felului meu de a înţelege să fii de folos unei cauze, pe care o iei în serios nu pentru un sezon electoral, ci pentru întreaga viaţă.

Partea I. INFORMAŢII PERSONALE

A. Date personale

1. Nume: Iurie Roşca

2. Ocupaţia: politică, jurnalism

3. Lider informal al celui mai vechi partid democratic din Moldova, Partidul Popular Creştin Democrat, Preşedinte al Universităţii Populare, un ONG specializat în educaţia tinerilor militanţi politici în baza creştinismului. Ca jurnalist profesionist, scriu articole în română, rusă şi engleză pe diferite subiecte, cum ar fi politica internă şi externă, legislaţie, reforme, religie, morală, familie etc.

B. Mărturisirea personală (convertire sau evanghelism)

Am venit către Hristos datorită bunicii mele Alexandra, care m-a educat în spiritul tradiţiei noastre creştin-ortodoxe. Ea a fost persoana care m-a învăţat cum să merg la biserică, cum să mă rog, cum să-L iubesc pe Dumnezeu, să lucrez cu abnegaţie pentru alţii, să accept orice fel de limitări din raţiuni morale. Îndelungata mea luptă politică a fost motivată de educaţia mea familială de a mă dedica altora, interesului societăţii. Într-un fel aş putea spune că sunt produsul propriului efort (self made man), care şi-a asumat responsabilităţi pentru schimbări majore în regimul totalitar în scopul obţinerii Libertăţii pentru popor şi a Independenţei pentru ţară. Fiind o persoană activă, am înfruntat vechiul regim sovietic şi autorităţile postsovietice, având convingerea fermă că eforturile şi riscurile mele reprezintă contribuţia mea modestă pentru un viitor mai bun al poporului meu. Am fost nevoit să găsesc o cale eficientă pentru a rezista. Mi-a fost atât de greu psihologic să accept că activitatea mea poate cauza riscuri pentru familia mea. Întrebarea era dacă direcţia mea de gândire şi acţiune este suficient de justificată în raport cu suferinţele părinţilor mei, a soţiei şi copiilor mei. Dar, slavă Domnului, am descoperit metoda cum să îmi urmez calea cea dreaptă fără ezitare. A fost suficient să înţeleg că trebuie să compar modesta mea muncă şi riscuri cu sacrificiile lui Iisus Hristos. Am devenit atât de puternic atunci când partea spirituală a vieţii mele a fost legată cu numele şi misiunea lui. Timp de peste 20 de ani încerc să arăt adepţilor mei prin exemplul personal, prin articolele şi cuvântările mele cum să te menţii pe calea dreaptă a vieţii, cum să ocoleşti tentaţiile pentru nişte condiţii uşoare şi confortabile şi, pur şi simplu, cum să fii un adevărat lider care serveşte. E atât de uşor de zis şi atât de greu de făcut.

C. Implicarea dumneavoastră în Biserică

Ca tânăr disident în Imperiul Sovietic am avut legături de la vârsta de 18 ani cu cercurile culturale ale jurnaliştilor, scriitorilor, artiştilor, pictorilor, care încercau „să reziste prin cultură”. Am studiat o mulţime de cărţi în căutarea adevărului şi a unui model corect pentru o viaţă eficientă şi dedicată nu doar mie însumi şi rudelor mele, ci şi poporului. Însă doar studiind literatura, istoria, cultura sau fiind o persoană care înţelege cât de criminală şi imorală este societatea, în care suntem constrânşi să trăim, părea a nu fi suficient pentru mine.

În perioada Perestroikăi, am devenit o persoană vizibilă în Mişcarea Naţională pentru Democraţie şi Libertate. Confruntarea deschisă cu autorităţile comuniste, persecuţiile penale şi din partea KGB-ului, demonstraţiile, foile volante şi ziarele tipărite în condiţii de Samizdat mi-au dat sentimentul unei satisfacţii totale. Am simţit că până şi riscul de a-mi pierde viaţa îmi dă o extraordinară forţă internă. Împreună cu alţi oameni am creat prima mişcare politică de alternativă Partidului Comunist, primul ziar clandestin, am organizat proteste stradale. În acea perioadă, nimeni nu ştia cum se va încheia lupta noastră paşnică pentru libertate. Din 1990 a început experienţa mea peste hotare. Am avut nenumărate întâlniri în România, SUA, Canada, ţările europene. Cea mai puternică influenţă asupra transformării mele spirituale totale a venit din partea foştilor deţinuţi politici şi a preoţilor. În acea perioadă am înţeles că nu pot face nimic durabil în politică sau în viaţa publică în general doar prin mine însumi. Decizia crucială a fost adoptată la Congresul al 3-lea din februarie 1992. A fost un moment istoric pentru mişcarea noastră politică. Fiind timp de patru ani o organizaţie fără o orientare ideologică clară, am decis să adoptăm Democraţia Creştină ca doctrină oficială. Comunismul a fost respins de la început, Liberalismul, Social-Democraţia, Ecologismul şi alte câteva orientări stângiste au fost la fel de inacceptabile. Nimic fără Dumnezeu. Acesta a fost principiul fundamental asumat de către partidul nostru.

În paralel am scris o mulţime de articole, am ţinut nenumărate cuvântări şi prezentări publice, care au concentrat atenţia cetăţenilor noştri asupra unei înţelegeri profunde a experimentului comunist. Esenţa acestei ideologii criminale a fost axată pe asasinarea metodică a sufletului uman prin ateism sau, ca să fiu mai exact, prin eradicarea lui Iisus din inima fiecărei persoane. Pentru a recâştiga sensul vieţii nu a fost destul să obţinem drepturile politice, economice şi cetăţeneşti ori să construim un sistem capitalist. Am formulat în mod explicit eterna problemă a fiinţei umane: de ce m-am născut, de ce trăiesc şi de ce voi muri? Care este aspiraţia fundamentală şi finală pentru om şi cum să trăieşti nu doar pentru a-ţi satisface nevoile materiale? Care este destinaţia finală după moartea noastră? Ca lider al partidului meu, timp de douăzeci de ani am fost concentrat asupra educaţiei tinerilor militanţi politici. În 1995 am creat aripa de tineret în interiorul partidului. Acum foştii mei studenţi de la universităţile de vară, seminare şi activităţi practice au devenit militanţi politici foarte puternici. La ultimul Congres al partidului am promovat o nouă echipă de conducere formată în totalitate din foştii reprezentanţi ai Noii Generaţii. Cea mai mare parte a liderilor regionali din partidul nostru o constituie, de asemenea, exponenţii noului val al militanţilor politici educaţi în spirit creştin. Într-o atmosferă de confuzie generală care domneşte în societatea noastră, în care oamenii sunt divizaţi în adepţii ideologiei comuniste, bazate pe nostalgia după Imperiul Sovietic şi adepţii orbi ai aşa-ziselor valori europene, bazate pe ideologia consumismului, în astfel de circumstanţe rolul mişcării noastre politice este să păstreze valorile tradiţionale în condiţiile unui asalt total al secularismului şi al unei tendinţe anticreştine în politica internaţională.

D. Care sunt două dintre marile realizări în munca şi/sau în slujirea creştină?

1. Am educat o echipă numeroasă şi puternică de luptători creştini, învăţându-i în fiecare zi cum să trăiască în acord cu valorile creştine, cu o dedicaţie profundă. Am pus la gâtul miilor de tineri Crucea lui Iisus Hristos, le-am arătat cum să se roage, le-am oferit fiecăruia cărţi de rugăciuni, am lucrat cu ei individual şi colectiv. Aşadar, am produs, prin efort personal, cel mai numeros grup al tinerilor luptători politici creştini. Voi continua pe aceeaşi linie în cadrul Universităţii Populare.

2. Am început toate întrunirile noastre în spaţiile publice şi la evenimente de partid de multe sute de ori cu rugăciunea „Tatăl Nostru”, iar mulţimile de creştini au rostit împreună cu mine aceste cuvinte. Aşa, de exemplu, în 2002, între 9 ianuarie şi 29 aprilie, am organizat împreună cu colegii mei cea mai de durată acţiune stradală de protest paşnic împotriva guvernării comuniste în scopul de a o determina să înceteze tentativele de distrugere a instituţiilor democratice şi de suprimare a libertăţii prin metode autoritare. Sute de mii de oamenii s-au perindat în piaţa centrală a capitalei Chişinău. În fiecare zi începeam mitingurile noastre cu rugăciunea „Tatăl Nostru”. Cineva a instalat o Cruce enormă în locul unde în perioada sovietică era monumentul lui Marx şi Engels. Era o zi urâtă, ploua şi era frig. Un sobor de preoţi a oficiat un serviciu divin cu acea ocazie şi dintr-o dată soarele a apărut pe cer, ploaia s-a oprit, iar noi am fost cuprinşi de o stare de beatitudine, de fericire miraculoasă. Dar într-o noapte, când un mic grup de protestatari dormeau în apropierea crucii, a corturilor şi a scenei, am fost atacaţi de forţele de ordine. Oamenii au fost bătuţi, iar Crucea – furată. A doua zi întreg oraşul a aflat această ştire şocantă. Spre seară începu să sosească multă lume către locul protestului nostru stradal. Erau jigniţi şi pregătiţi pentru acţiuni violente contra regimului. Eram îngrijorat pentru riscul iminent de a pierde de sub control mulţimea şi de a provoca confruntări iminente între protestatari şi poliţie. În acel moment, graţie lui Dumnezeu, mi-a venit o idee. Am mers acasă şi am revenit cu Biblia. Le-am vorbit oamenilor de cu seară, pe parcursul întregii nopţi, timp de mai multe ore. Eram singur pe scenă. În faţa mea oamenii au aprins lumânări. Am citit fragmente din Sfânta Scriptură. Le-am vorbit adepţilor mei fără oprire, încercând să-i conving că nu putem reacţiona cu violenţă la violenţă. Nu simţeam nici urmă de oboseală, am fost în stare să nu mă repet deloc, am citat cuvintele sfinte ale lui Iisus Hristos. M-am rugat cu toată puterea pentru neamul meu. Abia către dimineaţă, când a apărut soarele, am realizat că mă aflasem într-o stare cu totul deosebită. Sufletul meu a fost plin de dragoste dumnezeiască, care mi-a dat această forţă unică. Am înţeles în acel moment că am fost o simplă unealtă stângace a lui Dumnezeu, a cărei misiune fusese să oprească violenţele şi urmările tragice. Am evitat orice conflict şi degradare a situaţiei politice. Am fost atât de fericit să simt cum Dumnezeu m-a folosit pe mine, un simplu păcătos, ca instrument al dragostei Lui divine pentru a-I comunica voinţa.

E. Ce vă face pe dvs. şi misiunea dvs. UNICĂ?

Contribuţia şi modesta mea misiune de lider care serveşte este să inspir şi să motivez prin exemplul vieţii sfinte şi a sacrificiilor oferite umanităţii de către Fiul lui Dumnezeu. Nu fac nimic original. Doar încerc să aplic în viaţa mea personală, AICI şi ACUM, modelul superior cunoscut de omenire graţie Cărţii Sfinte.

A trăi; a iubi; a învăţa; a lăsa o moştenire. Aceste patru principii, formulate de Stephen R. Covey în faimoasa lui carte „Cele şapte trepte ale înţelepciunii” (The 7 Hapits of Highly Effective People) reprezintă o paradigmă, un mod de gândire şi de acţiune pentru mine. Avem în ţara noastră multe partide, instituţii media şi ONG-uri, însă doar partidul meu, fiind o instituţie laică, este angajat într-o puternică bătălie publică pentru valorile creştine, pentru normalitate, pentru familie, împotriva manifestărilor agresive ale homosexualităţii, prezentate de către exponenţii instituţiilor internaţionale ca parte a valorilor unei societăţi libere. Unii demnitari importanţi din Uniunea Europeană insistă să ne convingă că toate aberaţiile moderne ca paradele gay, homosexualitatea, familiile unisex, avorturile, eutanasia, evoluţionismul ar fi parte a concepţiei despre drepturile omului. În ţara noastră postcomunistă aceste aberaţii sunt privite ca element obligatoriu al discursului public în spiritul „corectitudinii politice”. Această lungă perioadă de tranziţie de la comunismul totalitar spre modelul occidental de organizare a societăţii a generat o mulţime de imitatori în spaţiul public, oameni superficiali cu logică de maimuţe. În spiritul acestei înţelegeri rudimentare a dialogului şi cooperării cu instituţiile şi demnitarii din Europa şi America, noi nu-i putem contrazice şi nici să avem o atitudine serioasă asupra modelului de societate bazat pe moralitate, supremaţia legii, democraţie şi respect pentru drepturile omului. Noi, însă, credem că trebuie să facem uz de întreaga noastră pasiune şi voinţă pentru a arăta întregii comunităţi internaţionale că, rămânând puternic şi profund angajaţi în favoarea occidentalizării şi modernizării ţării noastre, nu suntem papagali. Avem identitatea noastră naţională unică, cu o lungă şi profundă tradiţie creştină, cu propria noastră viziune strategică asupra viitorului, asupra destinului nostru colectiv, asupra sensului vieţii şi al fericirii.

Pe parcursul ultimilor ani, fiind în Parlament şi în afara lui, eu şi echipa mea am respins aşa-numita Lege antidiscriminare impusă de birocraţia europeană, care caută să promoveze în legislaţia şi practicile noastre homosexualitatea şi lesbianismul ca parte a „drepturilor minorităţilor”. Pentru moment am învins. Am determinat întreaga clasă politică să respingă această iniţiativă. Alte ţări, cea mai mare parte a statelor din fostul spaţiu comunist, au fost învinse.

Partidul nostru este singurul din Moldova care are un jurământ oficial. Jurământul membrului Partidului Popular Creştin Democrat, pe care l-am scris şi care a fost adoptat la Congresul partidului din 25 noiembrie 2007, spune:

„Jur în faţa lui Dumnezeu şi a fraţilor mei de familie politică

Să fiu un bun apărător şi promotor al intereselor naţionale ale Republicii Moldova,

Să îmi iubesc Patria până la jertfire de sine,

Să slujesc principiile democratice şi idealurile naţionale din toată inima mea şi din tot cugetul meu,

Să îmi dăruiesc toată priceperea şi străduinţa pentru realizarea obiectivelor programatice ale PPCD,

Să îmi iubesc şi să îmi ajut întotdeauna colegii de partid,

Să îmi asum toate riscurile, suferinţele, greutăţile şi limitările în calea afirmării idealurilor noastre.

Jur în faţa Mântuitorului nostru Iisus Hristos

Să respect acest legământ cu onoare şi demnitate până la sfârşitul vieţii mele.

Aşa să mă ajute Dumnezeu!”.

Partea II.

A. Pe scurt despre ţară

Populaţia: 3.383.332 de locuitori fără regiunea Transnistreană controlată de separatişti.

Religia majoritară: În conformitate cu recensământul populaţiei din 2004, 93,3% – Creştini-ortodocşi, 1% – Baptişti, 0,4% – Adventiştii de ziua a şaptea, 0,3% – Penticostali, 0,15% – Creştini şi Evanghelişti de rit vechi, 1,1% – alte credinţe, 1, 4% sunt atei.

Procentul creştinilor: 95,15%.

Limba oficială: Română, denumită în Declaraţia de Independenţă „Română”, iar în Constituţie „Moldovenească”.

Procentul de alfabetizare a populaţiei: 99,11%.

B. Evanghelismul în ţara dumneavoastră

Moldova este cea mai săracă ţară din Europa cu un număr mare de şomeri, cu o rată mare de imigranţi din motive economice în UE şi Rusia, cu o birocraţie de stat şi un sistem politic corupt, cu câteva partide dominante, create de oligarhii locali, care fac uz de maşinăria de stat în scopul propriilor interese financiare. Societatea este divizată în două tendinţe largi: 1) Procomunistă şi nostalgică; 2) Proeuropeană şi liberală. Ambele părţi sunt contaminate de mitologii specifice. Primii idealizează trecutul sovietic, iar ceilalţi – modelul societăţii occidentale, fără a avea o analiză critică sau un elementar discernământ. Liderii ambelor părţi încearcă să afişeze atitudini religioase din raţiuni electorale. Acestora le place să viziteze bisericile cu ocazia sărbătorilor religioase şi să apară în faţa oamenilor ca persoane legate de Biserică. Comuniştii şi liberalii au respins în permanenţă iniţiativa noastră de a introduce religia ca obiect de studiu în sistemul educaţional; ei sunt gata să accepte aşa-numita lege antidiscriminare. Dar, din fericire, ei nu pot ignora o largă majoritate a populaţiei şi presiunile din partea societăţii civile în această problemă.

În momentele critice în ţara noastră au apărut mulţi activişti religioşi, politici şi civici care au demonstrat solidaritate şi au exercitat presiuni serioase asupra guvernării pentru a o determina să oprească aşa-zisele deprinderi de viaţă ca obiect de studiu promovat de către unele grupări anticreştine din străinătate, agresiunea gay-lor sau legea antidiscriminare.

Fiind o zonă rurală şi păstrând valorile tradiţionale, naţiunea noastră e mai puţin afectată de secularism decât alte ţări. În acelaşi timp, falsele valori liberale cu ateismul şi consumismul lor, au pătruns la scară largă în ultimii 20 de ani. Prin urmare, am plonjat din comunismul ateist în consumismul ateist, din colectivismul de stil sovietic într-un individualism de tip occidental. Dar în pofida acestor tendinţe care afectează credinţa şi moralitatea noastră, societatea rămâne ataşată la scară largă tradiţiei creştine.

C. Creştinismul în ţara dvs.

1. Poporul nostru s-a născut creştin. Am primit credinţa noastră încă din timpurile creştinismului apostolic. Tradiţia Bisericii noastre spune că Apostolul Andrei a fost primul sfânt care a predicat strămoşilor noştri despre Iisus Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu şi Mântuitor al lumii şi al fiecărei fiinţe umane. Prin tradiţie suntem un popor creştin-ortodox. Minorităţile religioase nu au nici o dificultate în practicarea propriei lor credinţe.

În conformitate cu canoanele ortodoxe, oamenii simpli nu au dreptul să judece ori să critice ierarhia bisericească sau preoţii. Aceştia au har divin, iar răspunderea pentru posibilele lor păcate este doar în faţa lui Dumnezeu.

2. Fiind o naţiune creştină cu o majoritate absolută de credincioşi, noi nu avem alte priorităţi decât să consolidăm credinţa şi valorile morale ale poporului. Trebuie să insistăm în eforturile noastre în vederea strângerii legăturilor între Biserică şi popor, a unui mod de viaţă moral, a familiei ca instituţie fundamentală, să promovăm legislaţia şi practicile care trebuie să fie în armonie cu valorile creştine.

PARTEA a III-a. „OPŢIUNI DIRECTORII”

• Slujirea

A servi poporul în baza modelului dat de Hristos. Într-o perioadă istorică atât de dificilă nu este deloc simplu să rezişti ca militant creştin, să înfrunţi atunci când este nevoie autorităţile sau instituţiile internaţionale cu argumente substanţiale şi să le contrazici. Să arăţi poporului prin exemplul personal că orice efort, chiar şi sacrificiu, sunt acceptabile în lupta pentru Adevăr.

• Familia

Să-mi ajut copiii să fie buni creştini şi buni cetăţeni, să mă rog pentru ei, dar şi pentru rudele mele care au murit, să fiu lângă mama mea, care are nevoie de ajutorul meu.

• Spirituale

Să cresc în fiecare zi, încercând să fiu astăzi mai bun decât am fost ieri şi să fiu mâine mai bun decât sunt astăzi.

Nu voi ocoli nici o greutate, dificultate sau risc în calea mea. Mă voi ruga mai mult şi mai profund, voi fi mai generos şi mai modest; îmi voi menţine sub control mândria sau dorinţa de a fi egoist şi ispita de a nesocoti nevoile altora. Vreau să îmi consolidez capacitatea de a scrie mai mult şi mai bine, să educ tinerii în spiritul creştinismului, să ridic noi şi noi generaţii de luptători pentru Adevăr prin intermediul Universităţii Populare, a activităţilor de partid şi publice.

• Intelectuale/Educaţionale

Să studiez cât mai multe cărţi pentru a-mi ridica nivelul de pregătire, să-mi consolidez viziunea strategică asupra obiectivelor personale şi colective, capacitatea de a-i învăţa pe alţii şi voinţa de a fi cât mai eficient posibil în folosirea timpului vieţii mele.

• Fizice

Să îmi continui pregătirea fizică, făcând zilnic gimnastică, sport, pentru a-mi menţine corpul ca pe un loc bun şi sănătos pentru sufletul meu.

• Financiare

Să învăţ cum să fac bani pentru nevoile familiei mele, pentru nevoile partidului meu, ale Universităţii mele, ale Bisericii mele.

Partea a IV-a. NEVOI ŞI AŞTEPTĂRI

1) Sper să îmi fortific capacitatea de a rezista cel puţin în faţa a patru ispite de bază: Banii, Puterea, Popularitatea şi Frica de moarte.

Pe parcursul îndelungatei mele activităţi politice şi jurnalistice am pierdut mulţi prieteni, care nu au rezistat în faţa acestor provocări. Le-am oferit exemplul meu personal, o mulţime de cărţi despre nişte lucruri esenţiale, cum ar fi teologia, istoria, geopolitica, psihologia, sociologia, dezinformarea, manipularea, devenirea personală etc. Dar nu am fost în stare să trăiesc viaţa în locul lor ori să le-o acopăr cu rezistenţa mea. După o îndelungată perioadă de comunism, cu toate constrângerile şi limitările lui, societatea noastră a plonjat în aşa-numita perioadă de tranziţie. Ca luptători politici am fost determinaţi să învăţăm cum să înfrunţi riscurile permanente de a abandona cauza noastră şi de a trăda echipa noastră. Există o infinitate de tehnici şi instrumente, care sunt folosite în permanenţă de adversarii noştri din instituţiile de stat, partidele politice şi cercurile influente din afară sau de către businessmeni murdari, care ţintesc subordonarea fiecărui militant puternic unor interese dubioase.

Ştiu cât e de greu să-ţi menţii aceeaşi atitudine fermă şi să-ţi continui calea în pofida oricăror greutăţi. Tentaţia dezertării de pe frontul moral ne paşte în fiecare zi. Iar cea mai chinuitoare presiune psihologică vine atunci când înţelegi că trebuie să plăteşti pentru crezul tău cu suferinţa familiei tale, inclusiv asumându-ţi riscul ca ei să fie bătuţi sau chiar ucişi. Părinţii mei, soţia şi copiii au trăit mai bine de douăzeci de ani în această atmosferă. Am fost nevoit să îmi antrenez în permanenţă potenţialul spiritual, am avut fericirea de a simţi dragostea unică a familiei mele. Dură experienţă, dar cu rezultate bune.

2) Sper să îmi fortific deprinderile de a-mi educa tânăra mea echipă pe o cale dreaptă.

Pentru următoarea perioadă a vieţii, prioritatea mea va fi să ridic cât mai mulţi posibil noi Luptători Politici Creştini. Fiind un politician şi jurnalist activ şi având o agendă foarte încărcată, voi face totul pentru a deveni şi mai eficient în aceste preocupări. Sper că Dumnezeu îmi va da încă vreo câteva decade pentru asta.

3). Am nevoie să-mi dezvolt abilităţile de a avea o viziune strategică şi obiective de lungă durată.

Cum să-mi folosesc mai bine experienţa, cunoştinţele şi voinţa aici şi acum, urmând o cale îndelungată, având obiective largi şi realiste. Trebuie să practic ceva ce poate fi numit realism idealist.

4) Trebuie să-mi concentrez sufletul asupra rugăciunii zilnice şi asupra lecturii din Sfânta Scriptură.

Fac asta, dar trebuie să îmi ridic potenţialul spiritual şi nevoile morale.

5) Trebuie să fiu mereu la dispoziţia prietenilor mei, a colegilor mei sau chiar şi la dispoziţia unor oameni necunoscuţi, care au nevoie de ajutorul meu.

Aştept să învăţ din experienţa altor participanţi, să dezvolt prietenii cu oameni din toată lumea în scopul extinderii relaţiilor noastre internaţionale cu creştinii de pretutindeni. Sper să stabilesc noi conexiuni politice şi de afaceri.

Pentru a beneficia cât mai mult posibil de prezenţa la acest training, mă angajez să fiu un student serios, să urmez toate componentele programului nostru educaţional.

Aşa să mă ajute Dumnezeu.

Vara anului 2011.

Iurie Roşca