Un for al ziariştilor între preocupările profesionale, geopolitică şi cultură

Temele luate în discuţie de participanţi au vizat activitatea media în condiţiile dezvoltării rapide a tehnologiilor informaţionale, cooperarea profesională la nivel regional şi internaţional, influenţa reţelelor sociale asupra societăţii şi relaţia acestor reţele cu presa tradiţională etc. Subiectele dezbătute în cadrul acestui for au mai vizat interacţiunea dintre noile instituţii media şi cele tradiţionale, dezvoltarea platformelor media şi procesele sociale, industria media în condiţiile unei economii instabile, reglementările de stat în domeniul internetului şi influenţa acestora asupra presei etc.

Oaspetele de onoare al forului de la Astana a fost celebrul regizor rus Nikita Mihalkov. Am avut privilegiul să putem viziona în premieră două lucrări noi ale acestui nume emblematic al cinematografiei ruseşti, filmul artistic „Citadela” şi documentarul dedicat filozofului rus Ivan Ilin, unul dintre vârfurile gândirii tradiţionale, personalitate profund religioasă şi militant consecvent împotriva bolşevismului. Pregătindu-mă de plecarea la Astana, am recitit faimosul text programatic, scris de Nikita Mihalkov şi intitulat „DREPTUL ŞI ADEVĂRUL. Manifestul Consevatismului Luminat” («ПРАВО И ПРАВДА. Манифест Просвещённого Консерватизма»).

În cadrul discuţiei cu celebrul artist, care este şi unul dintre cei mai de seamă lideri spirituali ai poporului său, am avut şi eu posibilitatea să formulez pe scurt câteva idei, care au fost primite cu bunăvoinţă de către Mihalkov. Voi reveni în curând cu un articol mai amplu asupra acestui subiect. Până atunci însă, vreau doar să menţionez că societatea noastră are nevoie de o comunicare mult mai profundă cu exponenţii elitelor naţionale de peste hotare, în special cu acele figuri care ies din tiparele gândirii comune, din interpretarea simplistă şi superficială a realităţilor, din prizonieratul cotidianului şi iluziile efemere ale materialismului. Avem nevoie de o profundă şi acută dezbatere publică solidă, cu o largă respiraţie spirituală şi culturală asupra momentului istoric prin care trecem cu toţii. Iar pentru asta comunicarea cu personalităţi de primă mărime din exterior, de talia lui Mihalkov, este extrem de necesară. Fiind captivii unei paradigme care încă ne fascinează, aflaţi în iureşul evenimentelor politice de la noi şi a schimbărilor dinamice din lume, oamenii politici, analiştii, oamenii de cultură şi ziariştii, care populează spaţiul public, de cele mai multe ori, nu reuşesc să aibă o viziune de ansamblu asupra realităţii. Pentru mulţi dintre ei încă este imposibil să iasă din tiparele anchilozate ale discursului care blamează trecutul sovietic şi, simetric, exaltă fără discernământ şi spirit critic modelul occidental. Iată de ce cred că o dezbatere asupra identităţii noastre colective, asupra trecutului, dar mai ales asupra viitorului presupune şi un sistem de referinţă care să ne dea la o parte ochelarii de cai şi să ne ajute să depăşim clişeele de interpretare a realităţii.

Revenind la reuniunea de la Astana, mărturisesc cititorilor uimirea care mi-a trezit-o acest oraş nou prin arhitectura lui impresionantă, ca, de altfel, şi saltul economic înregistrat de Kazahstan în ultimele două decenii.

Republica Moldova între Uniunea Europeană în totală degringoladă şi o Uniune Eurasiatică existentă mai mult ca proiect are nevoie de abordări geopolitice mult mai realiste decât plierea oarbă pe interesele altora în regiune. Iar pentru asta este nevoie de elite care au ochi de văzut şi urechi de auzit, nu doar de imitatori şi yesmeni. Altfel zis, o discuţie profundă la acest capitol devine de-a dreptul presantă. Iar în dezbaterea respectivă voi încerca să mă fac auzit şi eu, inclusiv în calitate de jurnalist.

Iurie ROŞCA