Româna/Русский

Demistificarea religiei republicane ca act de demascare a Sistemului (prefață la cartea în curs de apariție ”Mistica Laicității” de Youssef Hindi)

AVAN-PEMIERĂ EDITORIALĂ!

Această carte este una de o actualitate stringentă. Autorul ei, Youssef Hindi, face parte din aceea pleiadă de intelectuali de vârf din Franța care cercetează în profunzime cauzele primare ale debusolării ce a cuprins Occidentul odată cu ceea ce s-a numit Renașterea, Secolul Luminilor și – culmea acestui lanț de fenomene ce au răsturnat vechea ordine spirituală, civilizațională, culturală, politică și economică – așa-zisa Revoluție Franceză. Ca de fiecare dată, pentru a stabili cauzele unei maladii – și este vorba de o gravă maladie ce a alienat lumea – identificarea originilor reprezintă calea sigură (și singura cale!) ce permite stabilirea unei diagnoze corecte.

Lucrarea de față este cu atât mai necesară publicului de limbă română, cu cât percepția asupra realității ne-a fost și ne este viciată de două teorii politice complementare, care au afectat Statul Român Modern de la originile lui și până în prezent. Iar Republica Moldova nu este o excepție în acest sens, ci doar parte a unui proces general, ce s-a revărsat nu doar asupra spațiului românesc, ci și asupra întregului continentul, iar mai apoi a inundat planeta în ansamblu.

Este vorba, desigur, de curentul politic liberal și de cel comunist. Primul, liberalismul, s-a afirmat ceva mai devreme, în special începând cu partea a doua a secolului XIX și până în 1946,  apoi a fost succedat ce cel de-al doilea, comunismul, ca să reintre în forță după spectaculoasă prăbușire din anii 1989-1991, căpătând formele deja bine cunoscute ale neoliberalismului și globalismului. Noile forme de gândire au lovit atât de puternic viziunea omului asupra lumii, încât au căpătat forma unor credințe, a unor dogme imuabile, la fel de indiscutabile cum ar fi legitățile naturii sau ale științelor exacte. Lucrurile sunt așa pentru că nu pot fi altfel, decretează noua formă de religie, desprinsă definitiv de antropologia creștină, care se afirmase timp de aproape două milenii. Căderea omului desacralizat în istorie, saltul mortal din transcendent în imanent, evadarea din Tradiție în Modernitate, triumful materiei asupra spiritului, ascensiunea corpului ce a eclipsat duhul, toate acestea au fost însoțite invariabil de ceea ce Youssef Hindi numește pe bună dreptate ”religia republicanismului”.

Știm bine că la baza idolului Republicii a stat ritualul sângeros al regicidului. Afirmarea noii religii republicane nu se putea face decât cu prețul acestei jertfe, deoarece doar astfel ”taina fărădelegii” își putea realiza lucrarea ocultă. Din acel moment Franța, fiica mai mare a Bisericii Catolice, a pornit pe cale pierzaniei, devenind principalul focar al răspândirii ciumei ce s-a extins peste celelalte popoare europene. Republica proclamată la 21 septembrie 1792, urmată în mod logic de uciderea Regelui la 21 ianuarie 1793 reprezintă cele două evenimente cu o încărcătură simbolică de-a dreptul apocaliptică. Anume din acel moment fractura liniei istorice a Occidentului a devenit una de o uriașă și malefică forță metafizică, fiind frântă însăși șira spinării omului european. Din acel moment el și-a pierdut verticalitatea, acea conexiune la cer care dădea sens vieții și morții de la Hristos încoace.

Forțele oculte au mai avut nevoie de încă un secol și ceva pentru a-și promova cu perfidie planul de desacralizare a lumii prim răspândirea înșelătoarei ”mistici a laicității” în estul continentului. 7 noiembrie 1917, care a marcat reușita loviturii de stat bolșevice, pregătite de zisa Revoluție din Februarie a aceluiași an, nu putea să se încheie altfel decât printr-un nou act ritualic, cel de asasinare a Țarului Nicolai II și a Familiei Sale în noaptea dinspre 16 spre 17 iulie 1918.  Astfel, a căzut ultimul și cel mai puternic bastion al Tradiției, acel Katechon care stătea în calea Fiarei. Zăgazurile fiind rupte, a urmat marșul triumfal al republicanismului demo(no)cratic. Iar diferența între democrațiile zis occidentale și cele ”populare”, estice, apare cu totul insignifiantă din perspectiva obiectivului major al forțelor întunericului. Asta pentru că până la urmă conflictul de bază nu se reduce la modelul politic și economic al celor doi bastarzi ai pretinsei Revoluții Franceze – liberalismul și comunismul – ci se manifestă în atitudinea celor două tipuri de regimuri politice față de sacralitatea puterii, față de finalitatea vieții, altfel zis, față de Biserică și interpretarea lumii din perspectiva creștină.

A scrie astăzi în maniera lui Youssef Hindi înseamnă a-ți asuma în mod conștient povara de disident al noului tip de totalitarism, care domină la ora actuală spațiul occidental și se răspândește, cu forța  sau cu metode perfide, prin intermediul ONU, FMI, OSCE, NATO și altor unelte ale globaliștilor, pretutindeni în lume.

Religia drepturilor omului, ”corectitudinea politică”, egalitatea de gen, sodomia cu toate variațiunile ei abominabile, transumanismul ca preludiu al sfârșitului omului pe pământ presupun în mod necesar impunerea unui discurs dominant, singurul indiscutabil și obligatoriu. Iar cei care se abat de la ”singura linie justă” se pomenesc marginalizați, blamați, discreditați sau declarați adepți ai ”teoriei conspirației”. Iată că autorul nostru este anume unul dintre aceștia. El rupe vălul de pe temele tabu, cum ar fi cea a masoneriei, a ocultismului, a iluminaților, a tot ceea ce înseamnă istoria dezbrăcată de întregul ei apanaj de mituri roze și edulcorate, care și-au arătat din plin eficiența atât sub regimul comunist, cât și sub cel liberal.

Știm bine că în condițiile zilei de azi mintea omului este agresată fără oprire de inginerii sociale care îi distorsionează până la anulare capacitatea de a gândi și mai ales de a aduna din cioburi realitatea din jur. Spălarea creierului prin inocularea iluziilor democrației de masă, cu tot cu sursa inversată a puterii, care, iată, vine de jos în sus, de la ”poporul suveran” spre plutocrație, cu tot cu parodia unor ritualuri electorale și a eșafodajului argumentativ republican, s-a răspândit ca o boală pestilențială incurabilă, cuprinzând aproape integral societățile noastre.  Tocmai de aceea misiunea unor autori ca Youssef Hindi este una cu totul excepțională. Ei afirmă adevărul așa cum au făcut-o dintotdeauna oamenii înzestrați cu acest dar suprem de a-și asuma misiunea de a merge contra curentului, de a se manifesta în toată statura lor de conștiințe lucide și luptătoare nu datorită unor circumstanțe  prielnice, ci tocmai în pofida unor circumstanțe neprielnice.

Deloc întâmplător, prefața la ediția franceză a acestei cărți este făcută de un alt prieten al nostru, unul dintre seniorii gândirii antisistem de la Paris, Jean-Michel Vernochet, el însuși autor a mai multor volume, scriitor și publicist de o rară ținută intelectuală și un sentiment al demnității cu totul aparte. Ne bucurăm că în curând Universitatea Populară de la Chișinău în colaborare cu Alexandria Publishing House de la Suceava vor oferi cititorului de limbă română de pe ambele maluri ale Prutului ultima carte editată de prefațatorul volumului de față, intitulată ”Noul Război Rece”.

Iurie Roșca

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Este activată moderarea comentariilor. Comentariul dvs. poate lua ceva timp să apară.