Româna/Русский

Iurie Roşca despre jocurile geopolitice şi interesul naţional

Agenţia de presă „Novosti-Azerbaidjan” a publicat recent un interviu cu jurnalistul şi politicianul Iurie Roşca, în care acesta s-a referit la confruntarea dintre Occident şi Rusia, menţionând că după destrămarea URSS, elitele occidentale nu au abandonat pentru niciun minut ideea unui control absolut asupra ţărilor apărute pe ruinele fostului imperiu, reuşind să impună acestora propriile modele politice, economice şi sociale.

În acest conflict, mai important decât calculele pur economice este războiul spiritual şi religios, consideră Roşca. Iar esenţa acestei agresiuni nu se schimbă, indiferent dacă oamenii din ţările noastre înţeleg sau nu ce se întâmplă.

„Pur şi simplu, pentru a înţelege esenţa acestei lupte metaistorice este nevoie să pătrundem sensul vremurilor. Iar pentru asta nu este suficientă doar o analiză eminamente pragmatică şi superficială. O citire a evenimentelor în stil atât comunist, cât şi liberal, nu face decât să zădărnicească înţelegerea fundamentală a ceea ce se întâmplă.

Calea cunoaşterii presupune revenirea la Tradiţie şi la religie. Iar pentru asta este necesară renunţarea la religia „drepturilor omului” şi a „corectitudinii politice”, debarasarea de cultura de masă şi de tiparele propagandistice ale centrelor de influenţă occidentale”, a explicat politicianul.

„- Cum credeţi, este posibilă „extinderea” conflictului ucrainean şi în alte ţări, în special în cele din Caucazul de Sud sau Moldova?

– E posibil. Iar în cazul Moldovei, dat fiind faptul că are frontieră comună cu Ucraina, probabilitatea este destul de mare. Logica evenimentelor arată că ideea obsesivă a Occidentului de a-şi împinge spre Răsărit structurile sale geopolitice, care sunt UE şi NATO, va persista. Moldova şi Ucraina, având guvernări-marionete dirijate de la Washington şi Bruxelles, deja au semnat şi au ratificat acorduri de asociere cu UE. Iar preşedintele Ucrainei, Poroşenko, ca şi colegul său moldovean, Timofti, nu obosesc să insiste asupra necesităţii aderării la NATO, pentru a rezista în faţa „pericolului rusesc”.

În acest caz este evident faptul că Rusia nu-şi poate permite luxul să stea la o parte. Astfel, în cadrul acestui război total uneori este suficientă aplicarea unor presiuni de ordin economic, politic sau diplomatic. Însă oricând s-ar putea întâmpla ca şi în cazul Moldovei să se recurgă la metode militare. Asta cu atât mai mult cu cât „conflictul îngheţat” din Transnistria, regiune ce s-a pomenit la ora actuală izolată din ambele părţi de aliaţii de la Kiev şi de la Chişinău, s-ar putea „dezgheţa” şi transforma în unul fierbinte în orice moment.

– Mulţi experţi sunt de părere că situaţia din jurul Ucrainei poate să conducă la o conflagraţie globală. Cum estimaţi dumneavoastră această situaţie?

– Din păcate, nimeni nu poate să excludă un asemenea scenariu. Unicul factor ce descurajează părţile aflate în conflict este pericolul real al unei distrugeri reciproce totale. Cu alte cuvinte, într-un asemenea caz „sfârşitul istoriei” nu mai apare ca o figură de stil.

– Azerbaidjanul şi Moldova sunt ţări membre ale GUAM. Toate ţările GUAM, cu excepţia Azerbaidjanului, au semnat un Acord de asociere. Cum ar putea acest fapt să influenţeze asupra relaţiilor Azerbaidjanului cu ţările respective?

– Cel mai probabil, acest fapt nu va avea o influenţă semnificativă. Totodată, elitele politice ale noilor noastre state independente, ţări ce s-au rupt din îmbrăţişarea sufocantă a URSS, continuă să-şi lege speranţele de SUA şi UE, privindu-le ca pe factori de fortificare a independenţei naţionale. Cu alte cuvinte, s-a produs substituirea raporturilor de vasalitate faţă de Moscova cu starea de vasalitate faţă de Washington.

De obicei, prea puţini au încercat să manevreze printre interesele celor doi giganţi geopolitici în favoarea propriilor interese naţionale. E adevărat că nici conducătorii ruşi nu au prea oferit temeiuri speciale pentru a fi suspectaţi de un respect sincer faţă de suveranitatea ţărilor noastre şi de renunţarea la instrumentele de presiune economică, politică, iar uneori chiar şi de natură militară.

Distorsiunile de acest gen cel mai probabil au fost inevitabile, întrucât era imposibil să se facă abstracţie de trecutul sovietic recent şi să se renunţe instantaneu la stereotipuri. Însă experienţa ultimelor două decenii şi ceva ar putea servi drept lecţii solide pentru conducătorii tuturor ţărilor din regiunea noastră, care ar trebui să conştientizeze că GUAM, în calitatea sa de încă un „cordon sanitar” în jurul Rusiei, ne poate aduce nouă înşine multe pagube.

Aşadar, reconsiderarea jocurilor politice care se fac în jurul nostru este absolut necesară. Iar primul postulat în acest efort ar putea fi formulat astfel: noi nu dorim să jucăm de partea SUA contra Rusiei şi nici de partea Rusiei contra SUA”.

sursa: FLUX

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Este activată moderarea comentariilor. Comentariul dvs. poate lua ceva timp să apară.