Româna/Русский

Canalul YOUTUBE

ALEKSANDR DUGHIN: ZIUA CĂDERII FRANȚEI

Astăzi aniversăm Ziua căderii Bastiliei.

Să spunem lucrurilor pe nume: este o sărbătoare monstruoasă. Deși Franța ne este prietenă și tinde să se elibereze de hegemonia americană pentru a crea împreună cu Germania o alianță continentală, totuși trebuie să realizăm în profunzime starea de decădere a Europei contemporane. Procesul de alterare și degenerare ce domnește acolo a început demult. Încă acum câteva secole Europa a luat calea luptei cu Tradiția, prin urmare, cu Biserica, cu Dumnezeu, cu Hristos. Iar Franța, din păcate, a stat în avangarda acestui proces.

Revoluția franceză reprezintă o adevărat porcărie, murdară, mincinoasă și sângeroasă. Totul a început de la Iluminism, de la ideea progresului și dezvoltării, de la lojile masonice și aspirația spre libertate. După care gloata a luat Bastilia, însă în închisoarea era mai nimeni. Acolo se afla în detenție pentru pornografie dementul marchizul de Sade. Se zice că atunci când revoluționarii s-au adunat sub zidurile Bastiliei, de Sade a prins a arunca printre gratii textele scriiturilor sale obscene. Revoluționarii au crezut că este vorba despre niște texte care descriu batjocura temnicerilor și au luat Bastilia.

Ulterior, ororile lui de Sade s-au repetat la o scară incredibilă, Revoluția a umplut Franța cu sânge, perversiuni și cruzimi inimaginabile. Aristocrația a fost masacrată în totalitate. Regele și familia regală au fost executați. În întreaga Franță și îndeosebi în eroica Vendee, ce s-a răsculat împotriva scursurilor revoluționare, preoții erau ticsiți în barje și înecați, asasinați în masă, scopul fiind nimicirea tuturor celor fideli lui Hristos, tuturor celor care au jurat credință față de Sacré Cœur, Sfintei Lui Inimi.

Amintim că în Roma păgână execuțiile în masă ale creștinilor deseori deveneau prilejuri pentru căpătarea credinței în Hristos a călăilor înșiși. Aceștia refuzau să ucidă creștinii nevinovați și treceau de partea lor, împărtășind soarta mucenicilor. Însă în Franța revoluționară, când creștinii s-au pomenit din nou sub prigoană, fiind supuși caznelor și persecuțiilor de către fanaticii zeiței Rațiunii, nu s-a mai întâmplat nimic asemănător. Nu există niciun caz consemnat, când vreun călău ar fi trecut de partea victimei.

Roma anunța sosirea creștinismului, mucenicii devenind acea temelie pe care s-a constituit Biserica Universală. În Franța revoluționară, înăbușită în sânge, sălbăticie și trivialitate, civilizația creștină își anunța pieirea. Acele evenimente nu dădeau niciun semn de revenire, de renaștere, de nou început.

În epoca modernă Europa a pornit pe direcția anticreștină. Întreaga știință, cultură, filosofie, politică, civilizație a Iluminismului se baza pe negarea lui Hristos, a veșniciei, a sufletului, a tradițiilor. Europa s-a mobilizat împotriva lui Dumnezeu, iar în avangarda acestei mișcări se afla Franța. Cu toate că francezii nu făceau altceva decât să copieze experiența englezilor, care au mers pe același drum cu un secol în urmă, în timpul lui Cromwell, un călău la fel de sângeros și crud, totuși aceștia au pășit mult mai înainte pe calea distrugerii ordinii sacre a lumii, arătând calea celorlalte popoarele ale Europei – calea căderii în beznă.

Este de-a dreptul tragic faptul că noi, rușii, ne-am molipsit de acest duh al Modernității și am repetat în secolul XX scenariul Revoluției franceze în Rusia, la o scară infinit mai mare.

Atât timp cât ziua căderii Bastiliei va rămâne a fi sărbătoarea națională a Franței, nici această țară, nici celelalte popoare europene nu vor reuși să abandoneză de la calea spre beznă. Faptele strămoșilor lor au fost criminale, mincinoase și absurde. Ca și, de altfel, Iluminismul în totalitatea lui, la baza acestuia fiind lumina falsă a lui Lucifer. Dacă nu vom reuși să pătrundem în esența istoriei, totul se va repeta din nou.

Asta nu îi vizează doar pe francezi și sărbătoarea lor, ci și pe noi înșine. Am dat uitării prea repede lecțiile oribile ale secolului XX. Ca și cum totul s-ar fi întâmplat așa cum trebuia să fie. Atâta timp cât nu vom reuși să conștientizăm ce ni s-a întâmplat în perioada Revoluției, de ce am nimicit sfânta tradiție, am masacrat cei mai buni oameni cu milioanele, am scindat poporul, ne-am apucat să propăvăduim în mod fanatic cea mai prostească formă de materialism și să dăm crezare acestei mârșăvii – noi nu vom fi în stare să scăpăm de această pecete blestemată a istoriei. Vom continua să ne aflăm în starea francezilor de astăzi, care pur și simplu nu mai înțeleg ce sărbătoresc. Însă forțele care i-au împins la războiul împotriva lui Dumnezeu, pe care aceștia îl poartă până în prezent, sunt perfect conștiente de ceea ce fac.

Pentru a ne întoarce la noi înșine, pentru a ne recăpăta propria identitate, trebuie să smulgem cu tot cu rădăcini din cultura noastră spiritul Iluminismului. Fără realizarea acestui efort, putem uita cu desăvârșire despre conservatorism. Asta îi privește atât pe francezi, cât și pe noi înșine.

14.07.2016

Sursa: http://katehon.com/ru/directives/den-padeniya-francii

Traducere de Iurie Roșca

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *