Româna/Русский

Iurie Roșca: „Sunt fericit să fac parte din grupul disidenților anti-sistem pentru a doua oară!”

Interviu realizat de Alberto Cossu și Filippo Romeo pentru www.vita.it

Sper că Uniunea Europeană, în formula ei actuală, este pe punctul să dispară. Mă aștept la repetarea istoriei sovietice, prăbușirea totală și reorganizarea peisajului politic la nivel continental”.

Ați fost un lider politic de succes. Când a fost fondat Partidul Popular Creștin Democrat? Ne-ați putea spune câteva cuvinte despre perioada de început?

E o poveste atât de lungă! Mișcarea noastră politică a fost fondată în anul 1988, în perioada Perestroika, având profilul unui partid anti-comunist, naționalist și pro-independență. A fost o perioadă extraordinară la început, nu a lipsit nici idealismul și romantismul. Oricum, dezagregarea Imperiului Sovietic nu are loc de două ori și sunt fericit că am fost angajat în această confruntare istorică. Noi, un popor care am fost dominat, captiv, am suferit nu doar presiuni de ordin politic și economic din partea regimului comunist. Am trecut și prin presiuni naționale, etno-lingvistice, culturale; am suferit un puternic proces de asimilare și rusificare. Iată de ce acest moment istoric a fost pentru noi ca un triumf al națiunilor. În câțiva ani, am reușit să obținem adoptarea limbii române (numită limba moldovenească în timpul ocupației sovietice) ca limbă de stat, revenirea la alfabetul latin (în perioada comunistă fiindu-ne impus alfabetul rus) și independența țării. A fost o vreme a protestelor de stradă, a samizdat-ului, a noilor tipuri de media, a organizării partidelor politice.

De ce partidul dumneavoastră, după o prezență atât de lungă în parlament, a pierdut alegerile din 2009? Ce greșeli ați făcut în strategia politică ?

Dacă e să ne amintim faptul că partidul a avut cea mai lungă prezență parlamentară (cinci legislaturi consecutive din 1990 până în 2009), atunci putem vorbi despre un succes unic, nu despre un eșec. Inițial, în 1988, noi am fost o mișcare politică ce susținea Perestroika lui Gorbaciov, în 1989 am devenit Frontul Popular din Moldova (așa cum era în vogă în tot Imperiul Sovietic de atunci), apoi în 1999 am devenit Creștini Democrați, ca să ajungem acum la finalul evoluției noastre ideologice – conservatorismul.

Moldova e una dintre cele mai sărace țări din Europa. Ați putea contura o imagine a situației politice și economice?

După dezmembrarea URSS, artizanii occidentali ai tranziției de la trecutul comunist sumbru la viitorul liberal luminos au ignorat orice diferență și au impus o rețetă universală pentru toate țările ex-comuniste. Conceptul bine cunoscut „Vestul și Restul”, impregnat de eurocentrismul clasic, a fost văzut de către învingătorii din centrele de putere euro-atlantice  drept o manieră firească de a acționa. Și din moment ce fiecare națiune din lume a rămas doar  cu o singură cale de dezvoltare, țările ex-comuniste au fost invitate să facă un salt civilizațional și să-și adapteze propriile societăți la modelul standard. Iar asta a înseamnat a repeta calea traversată de Occident în modernitate: democrația de masă, economia de piață și drepturile omului, plus secularismul, frontierele deschise și alinierea la singura civilizație aflată treapta superioară – Occidentul.

Acum douăzeci și cinci de ani, nimeni din cele două zone, Est și Vest, nu a avut o altă abordare cu privire la această nouă realitate geopolitică și istorică. Estul trebuie să fie occidentalizat, altfel nu poate să-și depășească trecutul comunist, să obțină prosperitate și să devină o societate normală și dezvoltată. Prăbușirea sistemului comunist a condus la crearea unui vid intelectual în societățile respective. Iar acest vid a fost umplut imediat de paradigma liberală, care părea perfectă, incontestabilă și axiomatică. Situația tragicomică ce a apărut după căderea URSS poate fi caracterizată în felul următor: după 50 de ani de Război Rece, Vestul a învins Estul care a capitulat. Și pentru prima dată în istorie partea învinsă a primit condițiile de capitulare, fiind cuprins de o stare de fericire și acceptând ca pe un dar planul de colonizare geopolitică și economică.

Astfel, Moldova și-a procurat și ea un „bilet într-o singură direcție” pentru trenul care ne-a dus spre prosperitate. An de an, am executat toate „indicațiile prețioase” de la centrele de putere occidentale, cum ar fi FMI, Banca Mondială, Departamentul de Stat, UE etc. Am copiat instituțiile, legislația, modelul economic etc. Am reușit să liberalizăm prețurile, am făcut privatizarea în masă, am deschis piața internă pentru capitalurile, bunurile și serviciile occidentale, am egalat întreprinzătorul străin cu cel local. Am făcut totul pentru a răspunde tuturor criteriilor sugerate (sau impuse) din străinătate. Dar făgăduita stare de fericire generală tot nu sosește.

Ne puteți spune care model economic domină la ora actuală în Moldova?

Moldova nu este o economie productivă, ci de consum. Cum functioneazã? Foarte simplu. Muncitorii moldoveni lucrează în străinătate, pe piețele externe ale forței de muncă, pentru a câștiga bani, ce sunt cheltuiți în Moldova pentru a cumpăra bunuri produse de origine străină care au invadat complet piața noastră internă. Cum poate un om de afaceri local să concureze cu un german sau un turc? Diferența în capacitățile de producție, know-how-ul, accesul la credite ieftine etc. condamnă antreprenorul local să fie învins chiar de la început. Moldova a semnat „Acordul de liber schimb” cu UE și cu Turcia – o operațiune în favoarea fraților noștri mai mari. E tot ce poate fi mai rău pentru noi, populația locală, căreia aceste mărgele de sticlă și iluzii îi sunt vândute în schimbul resurselor naturale și al sectoarelor cheie ale economiei naționale.

Mărturisesc că am consumat două decenii de activitate politică și lectură asiduă în patru limbi până când mi-am dat seama de ce lucrurile din țara mea merg din ce în ce mai rău. Iar atunci când mi-am dat seama că Occidentul i-a aplicat de fapt spațiului ex-comunist același tratament ca și țărilor din Lumea a Treia, care suferise demut toate costurile acestuia, totul a devenit extrem de clar. Iar după ce a fost aplicat pe deplin principiul doborării scării (Friedrich List) sau „avantajele comparative” ale „freetradismului” („laissez-fairism”), șansele Moldovei de a ieși din criză în timp ce respectă aceste reguli impuse devin o iluzie. Urmând orbește „friedmanismul” și sfaturile de la Chicago Boys, prin asumarea principiilor cvasi-religioase ale așa-numitului „Consens de la Washington”, Moldova a devenit o țară săracă, precum atâtea alte țări din întreaga lume care au fost îndrumate să meargă pe aceeași cale.

Interpretarea dumneavoastră contrazice radical discursul oficial occidental despre problemele economice ale spațiului ex-comunist. De obicei, se crede că țările eșuează din cauza problemelor interne precum corupția, lipsa reformelor serioase, instituții democratice slabe și absența unei justiții puternice și independente. Spuneți că o asemenea abordare este falsă?

Nu neapărat, dar în mod evident parțială, tendențioasă și vicioasă. Toți acești factori există. Dar ei reprezintă efectele, nu cauzele problemelor noastre. Cauzele majore ale catastrofei din Moldova sunt altele decât le prezintă discursul dominant neoliberal. Prima este supunerea excesivă a clasei conducătoare la centrele de putere externe. „Partenerii de dezvoltare” care acordă Republicii Moldova o sumă enormă de bani nu reprezintă fundații de caritate, ci instrumente ale plutocrației globale, care urmăresc obținerea unor supraprofutiri astronomice.

Finanțarea externă în schimbul comerțului liber, ajustarea legislației interne în detrimentul afacerilor locale și în interesul corporatocrației globale, croirea politicilor monetare, vamale, fiscale, bugetare și sociale au redus substanțial capacitatea statului de a promova politici economice independente.

Adevărul este că tocmai îmbrăcarea forțată a Republicii Moldova în acea sufocantă „jachetă de aur stâmtă”  (Thomas Friedman) anihilează orice șansă de redresare economică a țării. Moldova, la fel ca multe alte țări, fiind supusă „reformelor structurale” și ajustărilor neoliberale, bazate pe „fundamentalismul pieței”, a pierdut demult dreptul său suveran de a-și administra propria economie. În aceste condiții, succesiunea la guvernare a diferitelor partide și coaliții, fie ele complet corupte sau relativ decente, nu poate conduce la schimbări pozitive substanțiale.

Care este opinia dumneavoastră în legătură cu NATO versus neutralitatea stabilitiă de Constituție și cum percepeți Rusia?

Moldova nu trebuie să aspire să devină membru al NATO sau al unui grup militar și de securitate centrate pe Rusia, ci un jucător internațional independent, neutru și corect. Această idee poate deveni parte a strategiei noastre naționale sau, dacă doriți, parte a visului nostru. Pentru că un popor care nu are propriul vis major, este condamnat să fie doar un consumator de idei și concepte străine și, nu în ultimul rând, obiectul unor interese străine care nu coincid în mod necesar cu ale noastre.

Neutralitatea trebuie să fie un element-cheie al politicii externe. Una dintre principalele ținte ale Moldovei trebuie să fie afirmarea la nivel internațional a vocației sale de țară neutră, în conformitate cu Constituția noastră. Asta înseamnă nu numai evitarea implicării în marile conflicte geopolitice ale jucătorilor internaționali ca Rusia și SUA. Moldova ar putea și ar trebui să inițieze sau să reia mișcarea țărilor nealiniate în noul context geopolitic, invitând diferite țări care împărtășesc aceeași abordare să participe la acest proces. Trebuie să ne întoarcem la experiența Conferinței de la Bandung (18-24 aprilie 1955, Indonezia), pentru a dezvolta și a adapta aceste principii la noile condiții istorice, pentru a fi suficient de puternice în dialogul cu marile puteri. Fără această solidaritate internațională, fără contribuția noastră originală și înțeleaptă la o nouă arhitectură internațională, țări precum Moldova au șanse foarte mici de a deveni actori internaționali relevanți și respectați. Această idee mi-a fost sugerată de gânditorul francez Hervé Juvin în discuțiile noastre personale, precum și prin cărțile și articolele sale.

La ce stadiu sunt negocierile între Moldova și Transnistria? Care este poziția dumneavoastră cu privier la acest conflict, care poate fi numit „înghețat”? Cât de prezent este factorul rusesc sau „amenințarea rusească” în această regiune?

Bineînțeles, cheia conflictului transnistrean este la Moscova. Da, Moldova aspiră să obțină retragerea trupelor militare rusești din Transnistria. Prezența lor afectează integritatea noastră teritorială și creează o mulțime de probleme economice, sociale și administrative. Dar dacă suntem oameni responsabili, trebuie să vedem întregul tablou al regiunii. Mă refer aici la echilibrul de forțe global și implicit regional. Cu câțiva ani în urmă am întrebat un diplomat rus, fost ambasador în țara noastră, al cărui nume nu este potrivit să-l menționăm aici (fiind vorba de o discuție privată): „Când își va retrage Rusia prezența sa militară din Republica Moldova”? Răspunsul a fost rapid, direct și sincer. „Domnule Roșca, uitați-vă la hartă. Americanii sunt în România. Prin urmare, suntem constrânși de circumstanțele strategice să rămânem în Moldova”.

În această situație, Moldova trebuie să mediteze profund asupra modului în care ar putea   transforma un dezavantaj geopolitic într-un avantaj. Desigur, nu printr-o retorică agresivă anti-rusă, nici prin asumarea rolului sugerat de americani de a deveni un aliat al NATO împotriva Rusiei. Republica Moldova este o țară neutră. Ea nu trebuie să-și asume rolul de aliat al rușilor împotriva americanilor și nici de aliat al americanilor împotriva rușilor. Moldova trebuie să-și depășească rolul dezonorant de obiect al relațiilor internaționale și să devină un subiect independent, corect și previzibil al afacerilor internaționale. Nu este o sarcină ușoară. Dar dacă liderii politici moldoveni nu vor avea clarviziunea, curajul și tactul diplomatic necesari pentru a urma această cale, poziția țării noastre de vasal al marilor puteri sau de monedă de schimb între ele este inevitabilă.

Moldova pare a fi pe punctul de a deveni o destinație atractivă pentru investitorii din țările arabe. Ce oportunități și amenințări credeți că va avea țara ca urmare a acestui flux de investiții directe ?

Da, este cea mai mare catastrofă pentru țara noastră. După ce actuala guvernare a preluat  puterea în 2009, contactele cu țările arabe din Peninsula Arabică, bogată în petro-dolari, au devenit prima prioritate. Delegațiile guvernului nostru călătoresc adesea în regiune (și anume în Qatar, Emiratele Arabe Unite, Arabia Saudită) și viceversa. Se pare că șeicii arabi a reușit să corupă grupurile mafiotice care au condus Moldova în ultimii ani.

Cea mai murdară afacere pusă la cale de către liderii influenți ai Golfului și  mafia locală din Moldova poate fi văzută într-o serie de legi și hotărâri guvernamentale, prin care cinci mii de cetățeni străini sau apatrizi, plus familiile lor, urmează să primească cetățenia moldovenească în schimbul unor investiții. Banii vor fi transferați fie către un fond guvernamental de dezvoltare (100 000 euro), fie investiți într-o o afacere privată (250 000 euro). Domeniile enumerate pentru investiții private în actele oficiale sunt bunurile imobile și dezvoltarea sectorului financiar public, a investițiilor publice prin procurarea și menținerea titlurilor de stat. Investiția în ambele sectoare trebuie să fie menținută pentru cel puțin 60 de luni. Adică timp de cinci ani.

Deci, pentru a concluziona, unii dintre cei mai bogați oameni de pe planetă din Golful Persic vor menține acest tip de angajament timp de numai cinci ani,  după care vor putea vinde toate bunurile procurate cu bănuți în schimbul unor sume infinit mai mari. O afacere bună cu Republica bananieră Moldova!

Acum, detaliul cel mai interesant al acestei afaceri murdare. În conformitate cu legislația noastră, investitorii locali și străini au aceleași drepturi de a investi în economia noastră. Cu o singură excepție fundamentală – terenurile agricole care pot fi vândute numai între moldoveni. Deci, conducătorii noștri sunt gata să vândă cea mai prețioasă resursă națională – pământul nostru. Mai mult decat atât. Acest tip de nou-veniți vor putea să participe la procesul nostru politic, să creeze partide, să cumpere resurse media etc. Prin urmare, dacă în cazul Europei Occidentale invazia musulmană este organizată prin intermediul sosirii a milioane de arabi săraci, în cazul Moldovei  invazia musulmană va fi efectuată prin intermediul șeicilor arabi, a miliardarilor din Golf. Vor fi construite moschei într-o țara unde 95% sunt creștini ortodocși, vor apărea conflicte interreligioase și instabilitate politică permanentă. O lovitură mortală este de așteptat pentru economia noastră, dar și pentru tradiția și cultura noastră. De aceea putem spune fără nicio exagerare că guvernul nostru este a trădat interesele naționale.

 Care este opinia dumneavoastră cu privire la situația politică din UE?

Sper că Uniunea Europeană, în formula ei actuală, este pe punctul să dispară. Unii speră că este posibilă reformarea acestei entități birocratice, plutocratice, antinaționale și anti-europene. Eu nu. Mă aștept la repetarea istoriei sovietice, adică la o prăbușire totală și la reorganizarea peisajului politic la nivel continental. Acest model se va baza pe state naționale, pe o cooperare pașnică între țările europene și pe o depășire a liniilor de separare dintre Europa și Rusia. Noul val de mișcări populiste, suveraniste și identitare devine tot mai puternic cu fiecare campanie electorală în multe țări. Și așa cum am mai spus anterior, am apucat să văd căderea URSS, sper să văd și căderea UE.

Sursă: http://www.vita.it 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Este activată moderarea comentariilor. Comentariul dvs. poate lua ceva timp să apară.