Româna/Русский

Canalul YOUTUBE

Decuparea din portretul de grup ca metodă de linșare

Șirul de materiale, prilejuit de incidentul de la Albița continuă. Prin rumare, mă văd obligat să expun toate aspectele legate de acest scandal, ce a căpătat o acoperire națională exemplară.

Deoarece principalul cap de acuzație care mi se aduce de către detractorii mei ține de votul pe care mi l-am dat la 4 aprilie 2005 în Parlament în favoarea alegerii pentru un al doilea mandat al Președintelui Vladimir Voronin, revin la acest subiect. Nu pentru a convinge clevetitorii mei, nici pentru a stăvili puhoiul de insanități pe care-l revarsă presa corporatistă și cu atât mai puțin pentru a convinge vulgul de inocența mea. Așa ceva este imposibil. Vin cu aceste lămuriri doar pentru oamenii care și-au păstrat bun simț, autonomia intelectuală și dorința de a cunoaște ceva temeinic.

În contextul acestui tsunami de dezinformare, care a îsoșit știrea despre calitatea mea de persona non-grata pe teritoriul României, foarte mulți oameni de pe ambele maluri ale Prutlui mă îndeamnă să vin cu lămuriri suplimentare.

Așadar, confirm. Da, am votat pentru Voronin. Acum, să facem abstracție de argumentația mea precum că în acele circumstanțe geopolitice și de politică internă a fost un gest absolut necesar și benefic pentru țară. Personal îmi păstrez convingerea că anume așa stau lucrurile. Dar să pornim de la teza contrarie, vehiculată de către detractorii mei de serviciu din presa dominantă. Ea sună astfel:

Vladimir Voronin este întruchiparea răului absolut, iar deoarece Roșca l-a susținut, acesta e trădător, Iuda și celelate calificative care însoțesc această petardă otrăvită, folosită cu regularitate de către aceeași mercenari de presă ori de câte ori li se ordonă.

Dacă e să mergem pe ipoteza de lucru a oponenților mei, atunci ar reieși că este  condamnabil și demn de orobriul public însuși gestul de a-l susține pe Voronin, indiferent de faptul cine anume l-ar comite. Și dacă e așa, atunci  cum ne putem expica faptul că nimănui dintre cei câțiva zeci de deputați, care, deși erau din opoziție, totuși și-au dat votul pentru Voronin, alături de Roșca,  nu li s-a reproșat niciodată faptul că ar fi comis un gest ignobil?

Iar de aici începe șirul de întrebări care deconspiră faptul că anatemizarea mea cu prilejul acelui vot este doar un pretext folosit de dușmanii mei pentru a mă compromite și nimic mai mult.

A fost cineva dintre cei câțiva zeci de deputați scuipat și mânjit cu noroi, așa cum mi se întâmplă mie de ani de zile? Nu, niciodată. Atunci ar trebui să vă întrebați DE CE anume Iurie Roșca a fost decupat din acel portet de grup și terfelit cu atâta zel, fără a i se oferi vreodată posiblitatea de a-și explica poziția? De ce unul ca mine ajunge să fie țintuit la stâlpul infamiei, blestemat și înjurat în toate felurile, iar alții, care au votat exact la fel ca și mine, au rămas imaculați și chiar și-au păstrat masca de politicieni onorabili? Vă dau doar câteva exemple în acest sens.

Primul exemplu. Vladimir Filat. În 2005 acesta era vicepreședinte al Partidului Democrat, codus de Dumitru Diacov. Filat votează ca și Roșca pentru Voronin, însă în 2009 acumulează cu noul său partid un procentaj record și devine premier. Iar în perioada 2005-2009, în timp ce presa corporatistă îl linșa zilnic pe Roșca, aceasta îl promova cu sârg pe Filat. Și ca de fiecare dată, în fruntea rețelei de presă care îl blama pe Roșca și îl venera pe Filat era, desigur, PRO TV. Că după aia au urmat uriașe scandaluri de corupție, furtul miliardului și băgarea la zdup a lui Filat, deja e o altă poveste, care n-are nici o legătură cu votul lui din 4 parilie 2005 pentru Voronin.

Al doilea exemplu. Dumitru Diacov. Și acest politician a votat pentru Voronin. Însă și el a  ieșit basma curată din acea poveste. Mai mult, s-a bucurat mereu de simpatia și adulațiile presei dominante. Chiar atunci când s-a cuplat cu oligarhul Plahotniuc, Diacov a continuat să fie mereu prezent ”pe sticlă”  pe post de personaj onorabil.

Dar exemplul cel mai cunoscut pentru cei din România rămâne nimeni altul decât însuși președintele Traian Băsescu. Vă mai amintiți? Și el a votat public pentru Vladimir Voronin, pledând deschis pentru alegerea acestuia pentru cel de-al doilea mandat. Este un fapt de notorietate publică vizita pe care a întreprins-o Băsescu la Chișinău în primăvara anului 2005, în cadrul căreia acesta a pledat deschis, public, cu presea de pe ambele maluri ale Prutului de față, în susținerea lui Vladimir Voronin.

De altfel, e bine să amintesc aici și faptul că nu doar Băsescu l-a susținut atunci pe Voronin, ci și președintele de la acea vreme al Georgiei Mihail Saakașvili, care de asemenea a făcut o vizită specială la Chișinău pentru a-l susține pe Voronin. La fel și-a exprimat sprijinul politic fățiș pentru realegerea lui Voronin și președintele Ucrainei Victor Iușcenko. Acesta l-a primit în vizită oficială pe Voronin la Kiev, unde s-a afișat ca suporter deschis al colegului său de la Chișinău. Cine a format acest trio – Băsescu, Saakașvili și Iușcenko – în susținerea lui Voronin? Americanii, evident. De ce? Pentru în 2003 Voronin i-a sfidat pe ruși și a respins Memorandumul Kozak, despre care v-am vorbit în unul din materialele precedente. Deci, în lupta dintre cele două puteri geopolitice rivale, Voronin, care se pomenise în disgrația rușilor, a fost luat în brațe de către americani. Cum era logic și firesc, de altfel. Ce-i drept, doar pentru câțiva ani. Anume așa cum procedează anglo-saxonii de sute de ani.

Cei care urmăresc relațiile româno-moldovenești, își mai amintesc ce prietenie la cataramă se crease între cei doi președinți, Voronin și Băsescu. Ultimul chiar a revenit la un moment dat la București cu un camion de vin de colecție, dăruit de către colegul să de la Chișinău în semn de prietenie și fraternitate. Ce a urmat, se știe. După o vreme Băsescu a început să dezvolte retorici pline de ostilitate față de prietenul său de ieri, iar acesta i-a răspuns cu aceeași monedă. Și ping-pongul peste gardul de la Prut s-a ținut lanț preț de câțiv ani. Iar in aprilie 2009, atunci când la Chișinău se desfășura lovitura de stat împotriva lui Voronin, Băsescu, în unison cu presa corportaistă, a urlat din toți bojocii ca un apucat, instigând mulțimea la răsturnarea prin violență a puterii de stat.

Acum vă rog să fiți atenți. De-a lungul anilor Băsescu a fost huiduit de presă și de oponenții săi politici în toate felurile, însă NICIODATĂ, NIMENI NU I-A REPROȘAT LUI BĂSESCU FAPTUL CĂ ÎN APRILIE 2005 ACESTA L-A SUSȚINUT PE VORONIN.

Acum să ne amintim de ce anume cei trei, Băsescu, Sakașvili și Iușcenko, l-au sprijinit pe Voronin. Evident, pentru că așa le-au ordonat stăpânii lor americani. Și tot din acest motiv l-au scăpat din brațe, iar Băsescu chiar a contribuit energic la comporomiterea și debarcarea lui.

De ce americanii inițial l-au susținut pe Voronin, iar apoi l-au abadonat, debarcându-l în tandem cu rușii? Pentru că acesta încerca din răsputeri să evite închinarea țării unuia dintre cei doi coloși. Mai întâi Voronin ”i-a trădat” pe ruși, nesemnând Memorandumul Kozak, după care ”i-a trădat” și pe americani, încerând să reducă datoria externă și să renunțe la subordonarea țării față de FMI și Banca Mondială.  Iar cei mari nu iartă așa ceva. Ori vasal, ori mort. Voronin încă a scăpat ieftin față de un Ceaușescu, Saddam Hussein sau Kaddafi.

Însă nu despre faptul cât de greu îi este unei țări mici să mențină un echilibru între marile puteri e vorba îm acest material. Vroiam doar să arăt doar unul dintre procedeele de trucare a faptelor, folosit împotriva mea în scopul compromiterii și chiar  a instigării urii mulțimilor.

Prin urmare, ca să revin la ipoteza de lucru sau, mai corect, la diversiunea de presă a dușmanilor mei, aceștia au înteprins următoarea operațiune de plastografiere, de jonglare, de măsluire a faptelor. În legătură cu alegerea pentru cel de-al doilea mandat al Președintelui Voronin la 4 aprilie 2005 șacalii de presă au procedat astfel.

Iurie Roșca a fost decupat de către manipulatori din portretul de grup al celor care au votat pentru Voronin, fiind singularizat și călcat în picoare după rețeta clasică a asasinilor de presă. Asta e realitatea în care trăim. Trăim în societataea spectacolului. Iar aici nu contează câtuși de puțin CUM EȘTI, ci CUM PARI. Nu contează nici CE FACI, ci mai curând CE SE SPUNE CĂ FACI. Adică, aparențele au ucis realitatea.

Altfel zis, în condițiile societății de masă, dominate de tehnologie, anume TELEVIZIUNEA este cea care fasonează opiniile, credințele, atitudinile și reacțiile mulțimilor. Iar haitele de șacali și hiene, care își zic ziariști, sunt dresați și plătiți tocmai pentru a-i ridica în slăvi pe cei care servesc plutocrația și a-i face una cu pământul pe cei care nu se afiliează nicunui centru de comandă ostil ineresului național.

Adică, realitatea falsă, confecționată de mass-media, realitatea fictivă, contrafăcută, distorsionată este o armă de distrugere în masă mai nocivă decât cele atomice. Iar efectul devastator al acestei arme mai este fortificat de următorii factori.

De când s-a instaurat era televiziunii, s-a produs un salt uriaș în exercitarea controlului asupra mulțimilor în raport cu efectul limitat pe care îl avea presa scrisă și radioul. Deosebirea de bază este efectul instantaneu al imagimii video asupra minții umane. Acesta este unul de fascinație, de vrajă, de copleșire, de neutralizare totală a funcției critice a creierului. Informația lansată prin  televizor, insoțită de succesiunea de imagini și de sunete selectate cu abilitate de către meseriași, se implantează direct în partea inconștientă a creirului, impregând-se temeinic în minte. În plus, atunci când se crede că o televizune transmite știri, ea de fapt codifică telespectatorul, inducându-i strări pe care acesta le crede personale, fără se le preceapă ca fiid ”de import”, sugerate. Astfel, victima acestei manipulări se pomenește a fi un purtător inconștient de viruși informaționali. Respectivii viruși informaționali rămân ”conservați” în memoria purtătorului lor până în momentul în care apare vre-un semnal din exterior, care îi deschide instantaneu ”conserva” respectivă, provocându-i un anume tip de reacție.

Un alt element fundamental pentru operațiunile de manipulare și de dominare a mulțimilor ține de vechiul procedeu al repetiției. Cunoaștem fraza atribuită lui Goebbles, car zice că o minciună repetată de mii de ori devine adevăr.

Și, în sfârșit, încă o componentă ce asigură succesul puterii din umbră, care instrumentează astfel de operațiuni de hăituire publică. Este vorba despre amploarea colosală a rețelei de presă care acționează la comandă. Despre vastul păienjenișiul mediatic, format din zeci și sute dispozitive de război informațional, mari și mici: posturi de televiziune și de radio, site-uri, bloguri și rețele de socializare de pe internet.

În concluzie, recapitulăm. Acest cuib de năpârci, care este presa aservită puterii din umbră, a aplicat și cu ocazia episodului de la punctul de trecere a frontierei Albița întregul arsenal de luptă împotriva celui pe care adevărații stăpâni ai României îl consuderă dușman de moarte, la propriu.

Dar de ce anume Iurie Roșca a ajuns dușmanul de moarte al acestor cercuri din spatele cortinei, vă las pe dumneavoastră să hotărâți.

 

Iurie Roșca

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *